JURNAL OUG 13, JURNAL DE ASEDIU

Atunci când justiţia nu reuşeşte să fie o formă de memorie, memoria singură poate fi o formă de justiţie” – Ana Blandiana

***(3 februarie 2017)

Bunicii mei au fost generație de sacrificiu. Părinții mei au fost generație de sacrificiu. Eu am fost generație de sacrificiu.
Istorie scrisă cu sacrificați pentru lăcomia unor scelerați bântuiți de visuri de putere.
Și-acum, gândiți voi că-mi voi lăsa viitorul copilului pe mâna unor borfași penibili, mincinoși, aroganți, disperați și atât de proști încât să-și imagineze că nația asta va mai îngădui o dictatură?!
Chiar dacă-i veți mai duce de nas, o vreme, pe unii, va veni ziua când vor înțelege toți ce faceți.
Cu cât mai târziu, cu atât mai sigur veți sfârși în pușcărie, unde vă e locul -în cel mai fericit caz, dacă ne amintim antecendentele acestui popor, care se înfurie greu, dar nu reacționează deloc bine când se înfurie.
Gata, ajunge! Opriți-vă! Plătiți-vă greșelile, ispășiți-vă pedepsele cu onoare și lăsați țara asta în pace!
Ne-ați otrăvit destul sufletele, ați generat destul haos.
Pentru ce? Să vă salvați cururile și averile și să vă dați liber la furat în continuare? Nu puteți fi chiar toți pe-acolo într-atât de ticăloși.
#ajunge #neamsăturat #nuscăpați #murimcuvoidegât
Iar asta v-o spune unul dintre cei mai pacifiști oameni de pe planeta aceasta. Ceea ce, cred eu, ar trebui să vă îngrijoreze.

 

***(5 februarie 2017)

Nemernicia, în toată oroarea ei:

“Eu cred ca ar trebui sa organizam și noi un miting! Noi, “ciuma rosie”, care aplicam cel mai bun program de guvernare de pana acum. Pentru ca aici ma despart în opinii de Liviu Dragnea. A venit momentul sa vorbim și noi! Cred ca trebuie sa ieșim în strada!” -Lia Olguţa Vasilescu, ministrul Muncii.

Şi tot duamna ministru, pe pagina ei de fbk, detailează:

“Abrogați și apoi plecați!” Mesajul zilei… Asa cum intuiam, nu ordonanța e problema sau, mai bine zis, nu faptul ca nu am știut sa o explicam. Ci ca tehnocratii, care sunt toți la miting, vor sa revină la Palatul Victoria! S-au activat puternic. Ne-au dat numerele de telefon pe Facebook. Cele private, nu cele cu abonamente plătite din bani publici. Ca sa fim înjurați, amenințați, stresați. Vad ca, pe pagina mea de facebook, intra sa ma denigreze și secretarul de stat de la Ministerul Muncii demis in urma cu o săptămână, despre a cărui activitate în slujba ONG-urilor sorosiste și în dauna României nu am vorbit pana acum. Nu mai amintesc nici de circul penibil al USR din Parlament, cu deputati care te urmăresc și la toaleta sa te filmeze cu telefonul și sa strige după tine tot felul de insulte, deputati care dorm de 4 nopti în sala de plen a Parlamentului României, ca orice homeless, pentru a arata ca au cucerit cea mai importanta instituție a statului. Nu e vorba de ordonanța! Dacă nu era asta, era altceva.
S-a încercat cu Bamboo, în aceeași maniera ca la Colectiv. După același scenariu… Nici macar nu au imaginație… Din fericire, “n-au mai trebuit sa moara oameni”, ca sa se poată instala Guvernul lui. N-a mers. Acum se manipulează altfel. Si se arestează. Pentru ca asta se urmărește cu miniștrii care îndrăznesc sa deranjeze statul de drepți și sa corecteze o lege care a blocat administrația locala și centrala și care vad ca, de ieri, se aplica și presei: abuzul în serviciu. Care poate însemna orice! E o prostie sa spui ca se poate fura sub 200.000, când tu ai articole în codul penal care incrimineaza furtul, delapidarea, luarea de mita etc și care se pedepsesc cu ani grei de închisoare. Nu, abuzul în serviciu e bun tocmai pentru ca poate însemna orice și se poate aplica oricui. Oricui deranjează! Ok!
Am văzut în strada oameni care susțin instituțiile de forță. Instituții care vor nu doar sa aplice legea, ci sa facă legea! N-ar trebui să-i vedem și pe ceilalți? E un miting “organizat spontan” duminica. Filialele PNL și USR din întreaga țară se pregătesc temeinic sa aducă în București cat mai multi membri de partid. Numai naivii cred ca politicul nu e implicat în demonstrațiile de strada. Toți politicienii lor sunt acolo. Eu cred ca ar trebui sa organizam și noi un miting! Noi, “ciuma rosie”, care aplicam cel mai bun program de guvernare de pana acum. Pentru ca aici ma despart în opinii de Liviu Dragnea. A venit momentul sa vorbim și noi! Cred ca trebuie sa ieșim în strada! Parlamentul e sufrageria unor domni și doamne fără locuință momentan și avem senzația ca ii deranjam când venim dimineața la serviciu. Și par și un pic stresați ca nu au avut unde sa facă duş… P.S. Voi ce părere aveți?” -Lia Olguța Vasilescu, ministrul Muncii

(Comentariile de susţinere la postarea de mai sus sunt absolut incalificabile)

 

***(6 februarie 2017)

Terminaţi cu prostia asta că are cineva ceva cu bătrânii.

Bătrână e bunică-mea, la 84 de ani, şi mai bătrân e Mihai Şora, la ai lui 100 de ani. În Piaţă am văzut mulţi bătrâni, umăr lângă umărul copiilor şi nepoţilor lor. Spledide privelişti.
N-a făcut nimeni băşcălie de vârsta manifestanţilor de azi de la Cotroceni. Ci doar de imensa lor prostie ticăloasă. Iar asta n-are nimic a face cu vârsta. Aşa au fost toată viaţa lor.
Am resurse nesfârşite de înţelegere pentru multe pe lumea asta -pentru sărmani, pentru nebuni, pentru săraci cu duhul. Dar prostiei dublate de ticăloşie nu-i găsesc nicio circumstanţă atenuantă.
Aşa că eu una nu am găsit nici măcar trist circul de azi de la Cotroceni. Ci doar grotesc.
Bătrânii aceia pe care îi deplângeţi acum sunt din aceeaşi fibră -dacă nu chiar ei- cu cei care aplaudau minerii în ’90.
Evident, asta nu înseamnă că trebuie omorâţi cu pietre, sau că subscriu glumelor scabroase la adresa lor.
Dar respect nu pot avea vreodată pentru aceste specimene.

#pentruVişinescunişterespectceva?

 

***(6 februarie 2017 -dupa duminica grandioasă, cu luminile)

O noapte de neuitat
Mulţumesc, România.
Priveşte-te! Eşti superbă!
Pune bine imaginea asta.
O să ai nevoie de ea curând, când vor încerca să te îngenuncheze, să-ţi aminteşti cine ai putea fi.
Să-ţi ajute Dumnezeu, că ai de luptat cu nişte diavoli.

revolutia 2017 2 -5 februarie 1

revolutia 2017 2 -5 februarie

 

***(6 februarie 2017)

Liviu Dragnea: „Modul de organizare, dimensiunea finanţării acestor proteste, asta arată o organizare profesionistă, ăsta nu e un miting spontan, adică nu e numai spontaneitate, există în spate organizare, sigur sunt şi oameni care vin pentru că aşa cred. Ăsta e planul pus la punct după alegerile din decembrie, e normal, asta e miza – partidul şi guvernul, asta e miza, cum se poate lua puterea toată în România de către cineva având celelalte instituţii. Mai sunt două – parlamentul şi guvernul – după care ceea ce se va vota în România nu va mai conta”.

Da, mă, şi-n teribilul şi elaboratul plan nu s-a gândit niciunul din “finanţatorii şi organizatorii ăia profesionişti” să câştige dracului alegerile, în schimb au pus la cale să vă bage OUG mizerabile pe sub masă cu mâna voastră, apoi să le dea noaptea cu semnătura voastră, apoi să se pişe pe noi zi de zi prin gurile voastre.
Al dracu’ plan! Ia spuneţi, cum au făcut, cum v-au obligat? V-au răpit copiii şi au ameninţat că dacă nu sunteţi maxim de nesimţiţi, de hoţi, şi de otrepe, vi-i omoară, sau cum?
#haisictir
Mă întreb, ăştia chiar sunt pur şi simplu perplecşi, nu pot procesa că aşa ceva e cu putinţă fără să te plătească/organizeze cineva (perplexitate cumva firească pentru nişte indivizi care toată viaţa numai “au organizat mitinguri profesioniste”, “au adus/scos/manipulat” oameni) sau sunt într-atât de josnici?
La câte motive dau străzii să existe, ai zice că au ei un plan ascuns să îngroape PSD-ul cât mai adânc în haznaua istoriei.

#nuscăpaţi #neamsăturat

 

***(6 februarie 2017)

“DNA, SRI, ANAF, ANI sunt corupte!”

Vă incomodează-al dracu’, este?

 

***(6 februarie 2017)

Seninătatea cu care persistă în batjocură aceşti borfaşi abjecţi e deruntantă -sunt pregătiţi să treacă la un nivel superior de infracţiune, şi anume crima, sau sunt sinucigaşi?
#nuscăpaţi #murimcuvoidegât

 

***(7 februarie 2017)

Tăriceanu, răstindu-se la jurnalişti -“Nu puteţi cenzura dreptul parlamentarului de a da legi!”
Drept?! Tu ai drepturi în Parlament?!
Nu, băi, nesimţitule arogant penibil ce eşti, tu eşti acolo să munceşti!
Iar noi, toţi cetăţenii ţării ăsteia, suntem angajatorii tăi.
Ai fix atâtea drepturi cât orice angajat de pe lumea asta.
În schimb ai mult mai multe obligaţii. Morale. Ştii ce-s alea? Evident că nu. Ai ajuns o ruşine -de om şi de politician.
Şi zici că tu eşti al doilea om în stat? Vai mama lui de stat.
Specia asta de politician trebuie să dispară.
Pentru asta ies în stradă.
Voi sunteţi autorii marelui “plan de eliminare” a voastră.
Nu Johannis, nu Cioloş, nu tehnocraţii, nu Soros.
Voi, cu lăcomia şi aroganţa şi tupeul vostru fără margini.
#nuscăpaţi #neamsăturat

 

***(7 februarie 2017)

Vremea nu va fi un aliat nici în seara asta, nici mâine seară -cod galben de ninsori şi vânt în nordul Moldovei (jud Suceava, Neamt, Iaşi, Botoşani) ploi, vânt intens, temperaturi scăzute. Vântul constituie marea problemă, că frigul îl înduri mai uşor.
Dacă ieşiţi la plimbarea de seară, îmbrăcaţi-vă foarte, foarte bine -de preferat pantalonii de ski, pe sub ei încă una sau chiar două perechi de “izmene” flauşate, şosete groase (n-ar strica două perechi), bocanci sau cizme îmblănite, gâtul protejat bine (o cagulă sub căciulă ar fi ideală) fular gros, mănuşi.
Vă spun din experienţa mea de aseară că nu va fi uşor să vă urniţi din căldura casei pe o astfel de vreme, deja obosiţi şi cu gândul că mâine o luaţi de la capăt.
Poate veţi fi tentaţi să renunţaţi, spunându-vă că nu contează unul în plus sau în minus, sau că “oricum, nu se schimbă nimic”.
Amintiţi-vă cât aţi fost de minunaţi până acum. Aţi oferit lumii întregi imaginea unei Românii uluitoare. Cât de mândri ne-am simţit cu toţii!
Din păcate, politicienii noştri înţeleg mai greu chestiunile legate de onoare, de bun-simţ. Încă se uluiesc că suntem nemulţumiţi de un guvern care “a tăiat 102 taxe, a mărit pensii şi salarii” -şi probabil vor rămâne uluiţi de-a pururi că nu acceptăm mita lor.
Continuă să numească minciuna şi abuzul, ordinăriile lor de OUG şi toată bătaia de joc ce a urmat (jignirile, intoxicările şi manipulările josnice, aroganţa fără margini) “comunicare defectuoasă”.
N-au înţeles nimic. Le sunt complet străine noţiunile de Principii, Respect, Verticalitate. Trebuie să-i familiarizam cu ele. Şi pe ploaie, şi pe vânt, şi pe viscol.
Aseară eram atât de zob de obosită -trează de la 4 dimineaţa, după doar două ore de somn, după o săptămână de două ore de somn pe noapte, iar azi urma să mă trezesc tot la 4 dimineaţa, nu puteam efectiv să-mi ţin ochii deschişi- mă simţeam epuizată fizic si psihic. De vreo trei ori am fost pe punctul de a renunţa. Stăteam pe jumătate echipată de plecare, dormind pe picioare, când i-am văzut la tv pe cei cîţiva (atât de puţini, comparativ cu seara din urmă) bătuţi de vânt, în mijlocul Pieţei. Nici măcar nu se oprise circulaţia, păreau cumva stingheri, iar gândul că îi las singuri acolo mi-a fost insuportabil, aşa că am plecat într-un suflet.
Acolo, în mijlocul lor, au trecut toate -şi frigul şi vântul şi oboseala. Mi-a fost cald si bine.
P.S. Bineînţeles că pentru “aleşii noştri” nu contează câtuşi de puţin dacă ieşim noi pe coduri galbene de vreme rea -suntem fie plătiţi, fie manipulaţi, fie mai proşti, aşa, şi nu înţelegem nimic din OUG-uri, din cinstea şi bunele lor intenţii, din nimic în general.
Contează însă pentru noi şi pentru toţi ochii lumii aţintiţi pe noi în aceste zile.
Hai să spulberăm odată pentru totdeauna toate minciunile mizerabile ale borfaşilor ăstora!
Cum era? “Pe aşa o vreme, nu ieşi nici plătit!”
Hai să ieşim, poate îi facem să-şi pună întrebările corecte.

#nuscăpaţi #neamsăturat

 

***(8 februarie 2017)

“Președintele Senatului, domnul Călin Popescu-Tăriceanu a decis sesizarea Curții Constituționale a României, în baza prevederilor art. 146 lit. e) din Constituția României, în vederea constatării existenței unui conflict juridic de natură constituțională între Guvernul României, pe de o parte, și Ministerul Public, prin Direcția Națională Anticorupție, componentă a autorității judecătorești, pe de altă parte.
Conflictul juridic de natură constituțională pe care președintele Senatului îl aduce în atenția Curții Constituționale a României a fost generat de demersurile procurorilor din cadrul DNA, constând în anchetarea circumstanțelor în care a fost elaborat proiectul de ordonanță de urgență al Guvernului referitor la modificarea și completarea Codului penal, respectiv a Codului de procedură penală, fapt care a creat blocaje instituționale.
Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 13/2017, abordează o temă de politică penală a statului român, ori, măsurile de politică penală se află în competența exclusivă a Parlamentului și a Guvernului, alte autorități publice, inclusiv autoritatea judecătorească, pot exprima puncte de vedere în această materie, pot și trebuie să fie consultate, dar nu pot avea putere de interferență, de amestec discreționar, inclusiv de urmărire penală, nici a structurilor Parlamentului, nici a structurilor Guvernului, se menționează în sesizarea trimisă Curtea Constituțională a României.”

Credeaţi că ne-au arătat tot ce pot în materie de ordinărie?
Sunt dispuşi să se pişe pe ea de ţară pentru a-şi salva libertatea, averile, privilegiile. Noi am creat, prin inerţia noastră, aceşti monştri şi raiul în care au belferit-o furându-ne, prostindu-ne, batjocorindu-ne 27 de ani.
Nu mai e nimic de negociat cu ăştia.
Este probabil al 99-lea ceas în care putem să-i distrugem. După asta, oricât v-ar părea de inimaginabil azi, vom avea de îndurat până murim dictatura acestor şobolani. Şi ne vom lăsa copiii şi nepoţii pe mâna lor. Ce-o să le spunem? “Era vreme rea, n-am putut face nimic|”?!
Nu ştiu ce e de făcut exact. Ştiu doar că trebuie să fim foarte mulţi -toţi cei conştienţi de ce se întâmplă în aceste zile. Şi trebuie să facem un zgomot mare, imposibil de ignorat. Zgomot de ţară în pericol de moarte
Deci ce facem?
La modul cel mai propriu cu putinţă, destinul României e acum (doar) în mâinile noastre.
O luăm spre est sau spre vest?
România se lasă îngropată (din nou) în bezna dictaturii, fricii și sărăciei, de niște porci siniștri, sau îi îngroapă ea pe ei într-o lumină atât de mare să se vadă până la Dumnezeu?

#ajunge #trebuiesăplecați #detot #sauosăînecațițaraînsânge #adouadictaturănumaiîncapeaici

 

*** (9 februarie 2017)

Și cum ar putea binele învinge răul, câtă vreme binelui i se cere să respecte toate legile, regulile, principiile, iar răul e liber să se șteargă cu ele la cur -că doar de-aia e rău, nu?
#rezist #șivisezlaunbinerău

 

***(9 februarie 2017)

Antena 3 ne invită la dialog, la rațiune, la împăcare.
“Scoate mânia din România”. Foarte înălțător.
Doar că pentru a scoate mânia din România, trebuie mai întâi scoasă hoția din România.
Țara se află acum în mâinile unor hoți și corupți până la măduvă, capabili, iată, să săvârșească infracțiuni cu mult mai mari pentru a-și îngropa hoțiile și a legifera corupția și furtul. Lipsiți de orice scrupule, de principii, de bun-simț elementar, dând pe-afară de aroganță și tupeu, confundând poziția de angajat al poporului cu cea de proprietar al poporului, afișând zilnic o atitudine de dispreț față de acesta, manipulându-și abject propriii votanți, târând țara în haos pentru interesele lor și doar ale lor, acești nemernici atentează grav la siguranța națională, la viitorul acestei țări.
Eu nu mai pot avea încredere în acest Guvern și mai ales în acest Parlament.
În doar o lună au mințit, au uneltit, au scos sute de mii de oameni în stradă, pe care mai apoi i-au sfidat, jignit, batjocorit zilnic.
Mai nou, încearcă și să-i intimideze.
Îi consider extrem de periculoși pentru viitorul copilului meu și oricâte tăieri de taxe, măriri de salarii, pensii, alocații și alte mite de-astea nu pot avea vreo valoare în această ecuație.
În ochii mei, și-au pierdut legitimitatea de a conduce această țară.
Da, vreau pace și liniște, îmi vreau înapoi viața de dinainte de noaptea de 1 februarie 2017, dar dacă asta înseamnă să mergem înainte tot așa, mă apucă mânia și prefer un război purificator.
Dialogul cu hoți, corupți și toți complicii lor nu mai este posibil. Această toleranță ne-a adus în punctul în care ne aflăm astăzi. I-am îngăduit, sperând că se vor schimba, 27 de ani. După 27 de ani nu cred că mă poate acuza cineva că sunt radicală c-am concluzionat că asta nu se va întâmpla vreodată.
Așa că toți, absolut toți corupții din toate instituțiile statului, trebuie să plece. De tot. Și să nu mai aibă vreodată dreptul să ocupe vreo funcție publică.
Iar ce-o rămâne bun după această deratizare să se îngrijească să dea legi care să taie în carne vie corupția. Și să schimbe constituția aia, astfel încât să nu mai fie posibil vreodată ca o clică de borfași periculoși să confiște o țară și s-o jefuiască și prostească în voie.
#rezist #pânănumairezistșimorcuvoidegât

revolutia 2017 -lozinci

 

*** (10 februarie 2017)

Mint, manipulează, își bat joc în contiuare, doborând zilnic record după record la tupeu și nesimțire.
Îi dau înainte cu necesitatea schimbărilor la Codul Penal, ca și când de-aia am ieșit noi în stradă, împotriva modificărilor cerute de CCR și nu împotriva adăugirilor menite să legalizeze corupția și hoția și să le șteargă dosarele deja existente.
Îi dau înainte cu manipulări dintre cele mai ordinare (vezi 13-14-le cu OUG 13/OUG 14, care au băgat în ceață toți juriștii, constituționaliștii, judecătorii -nu știm cum și dacă se va mai putea scăpa vreodată de capcanele uriașe pe care le conțin) și mai nou fac presiuni asupra celor care sprijină, fiecare cu ce poate, protestele.
Atacă DNA-ul la scenă deschisă și încearcă să-și subordoneze toate instituțiile care ar trebui să țină în frâu corupția. (Țuțuianu, Tăriceanu, Meleșcanu sunt în capul listei celor care va trebui într-o zi să fie judecați pentru declarațiile lor inadmisibile -nu știu la ce s-ar încadra, dar au comis deopotrivă și un act de înaltă trădare și un atentat la siguranța națională)
Pretind că sunt demnitari în timp ce comportă ca niște golani (și golance) de periferie în Parlamentul României și în Guvern -pe banii noștri.
Își manipulează și mint propriul electorat, aruncându-i firimituri de pensii și salarii și tăieri de taxe, ca la sclavii îndobitociți de foame tot de ei, omițând să spună că acest drum pavat cu atât de utopice bune-intenții e calea cea mai scurtă spre un Iad mai negru decât orice Iad ar trăi azi acești oameni.
Sădesc ură, ne sfidează și ne disprețuiesc zi de zi.
Se poartă ca și când voturile din 11 decembrie le-ar fi încredințat țara spre proprie folosință.
Devin pe zi ce trece mai periculoși.
Dragnea și Tăriceanu sunt artizanii acestei cumplite mârșăvii, de o gravitate incalculabilă -dar, iată, cu o miză atât de vitală pentru ei și toți hoții și corupții care cangrenează toate instituțiile publice din țara asta, încât sunt hotărâți să se pișe pe ea de țară decât să dea înapoi. Pentru că înapoi în acest moment, chiar înseamnă să piardă tot.
Ghinion, miza e la fel de vitală și pentru noi -avem de salvat viitorul copiilor noștri.
Hai să le arătăm că suntem mult mai mulți decât le place să mânânce rahat că suntem. Unde mai pui că numele noastre nu pot fi găsite pe niciun tabel cu aduși/scoși în stradă de Olguțe.

*sâmbătă și duminică vor fi proteste masive peste tot în țară, voi reveni cu detalii despre orașele în care sunt anunțate ele. Dar desigur, puteți ieși oriunde vă aflați -dați-ne de veste!
Este extrem de important să fim foarte, foarte mulți. E principala noastră armă, până la urmă. Așa că toți cei care sunteți conștienți de toată batjocura care se întâmplă și de pericolele uriașe care derivă din asta, ieșiți din case. Măcar în weekend. Nu vă temeți de frig -în mulțime e cald Oricum, îmbrăcați-vă foarte bine -tinerețe, tinerețe, da să nu vă mai văd în bascheți și cu gâtul gol, că mi se trezesc instinctele materne și-mi vine să vă trimit acasă ))
*Deşi a născut multe cotroverse, mie ideea cu colile colorate îmi pare foarte frumoasă, la fel ca cea cu luminile de duminica trecută. Duminică asta vom lumina așadar cel mai mare steag al României, de vreodată.
*dați share, că trebuie să ne organizăm singuri, suntem pe cont propriu, l-am falimentat pe bietul Soros.

revolutia 2017 12 februarie

 

 

*** (10 februarie 2017)

Realizați că ministrul “altă întrebare” (mai nou, “fără îndoială”) nu pleacă nicăieri?
Adică tot plătit din banii noștri va fi, doar că la Comisia (ghici!) Juridică, din Parlament, unde se va îngriji ca proiectul lui de lege, care este “perfect legal și constituțional”, să meargă mai departe.

#rezist #nuscăpaținesimțiților #cândmăuitlavoimăiacufrig #înPiațăecaldșibine

 

*** Este pentru prima oară când intru pe pagina Mircea Badea chiar el. Și ultima.
Am văzut postarea de mai jos în comentariul cuiva pe o altă pagină, și în naivitatea-mi nesfârșită am gândit că e vreun fake, sau cont fals. Ghinion, e chiar el.
Se ating, iată, noi “culmi” în prăpastia josniciei.
Iar apetitul oamenilor pentru josnicie (3000 de like
-uri are această postare) este pe cale să compromită ireversibil ideea de om de televiziune și de presă în general.
Într-atât de jos se joacă, deci, acest joc pe care noi îl visăm o luptă pentru valori precum libertate și verticalitate.
Nu e de mirare de ce oameni de eleganța lui Cioloș, de exemplu, nu au prins la marea masă electorală.
Așa arată poporul român în majoritatea lui? Pentru că dacă da, sincer, nu cred că este cu putință să lupți cu așa ceva.

(Mircea Badea -“Unii studenti stau cu mana intinsa ca cersetorii. Au hotarat ca Ordonanta de Urgenta care le da gratuitate la tren e buna. Ca atare, milogii au facut o petitie. Vedeti aici cati milogi schelalaie dupa bani publici. P.S. Luati labele de pe banii publici, milogilor! #rezistati fara bani publici! Mars!”)

 

 

***(11 februarie 2017)

Revendicările cetăţeanului Nora Dincă:

1.Schimbarea acestui Guvern -ei, alături de gaşca Dragnea, Tăriceanu, Ţuţuianu, Nicolae, Nicolicea &co, sunt simbolul sfidării acestui popor de către o clasă politică bolnavă de corupţie, proaspăt prinsă la furat şi care nu a încetat nicio secundă în ultima lună, de când se află la putere, să ne batjocoreasă.

2. Scoaterea definitiv din orice discuţie de vreodată a acelei părţi din OUG 13, care permite spălarea dosarelor penale ale politicienilor şi tuturor clienţilor politici, ba mai mult, legalizează pe viitor corupţia şi hoţia.

3. Modificări în Constituţia României, care să impună negru pe alb, fără drept de interpretări nesfârşite, curăţarea tuturor instituţiilor statului de toată cangrena corupţiei -interzicerea categorică în Parlament, Guvern, administraţii locale şi orice alte instituţii ale statului, a persoanelor care au încălcat vreodată legea (condamnate, ori chiar cu dosare în cercetare -până la o hotărâre judecătorească definitivă care să le ateste nevinovăţia); desfiinţarea imunităţii parlamentare; interzicerea totală şi pe veci a imixtiunii politicului în orice ţine de Justiţie; schimbarea modalităţii de numire a membrilor CCR, CNA, Avocatul Poporului, astfel încât ele să fie instituţii complet independente, nu doar pe hârtie.

Poate par măsuri radicale, dar privind la ultimii 27 de ani şi unde ne-au dus ei astăzi, aflându-ne în faţa unei clase politice infestată de corupţie până la măduvă, cu apucături de Mafie în toata puterea cuvântului, în război cu propriul popor şi cu tendinţe dictatoriale evidente, consider că acest rău nu mai poate fi combătut decât tăindu-i tentaculele de la rădăcină.

 

***(11 februarie 2017)

Reamintiți-vă, cei care aveți amintiri de atunci, mineriadele. Ceilalți, căutaţi înregistrările acelor zile, priviți și plângeți. Și după ce plângeți, învățați din această lecție și n-o mai repetați.
Rezistați. Rămâneți uniți. Așa ceva nu trebuie să se mai întâmple.
Trebuie încheiat acest capitol care nu a putut fi încheiat atunci -era prea curând. Ne revine responsabilitatea de a nu ne lăsa târâți într-un prea târziu.
Atu-ul nostru uriaș e că acum nu mai sunt anii 90.

#rezist #oricâtenevoie #numaiscăpați #acestaeînceputulsfârșituluivostru

Și dacă dl Șora, la cei 100 de ani minunați de verticali ai domniei sale, rezistă seară de seară în Piață, în frig, pentru niciunul dintre noi nu există vreo scuză să n-o facă.

 

*** (12 februarie 2017)

Chirica (primar PSD Iasi) ne asigură că el nu e ciuma roșie. Și chiar îl cred.

L-aș întreba totuși cum va reuși aripa aia onestă din PSD să convingă fără să se curețe de Dragnea, Grindeanu, Olguța, Șerbănescu, Nicolae, Țuțuianu, Meleșcanu și toate ororile asemeni lor din Guvern, Parlament, teritoriu? Și cam care crede el că este raportul oamenilor onești în PSD?
Deși, ligurițele cu miere, oricât de multe, în borcanul cu rahat, sunt compromise să pută.

 

*** (12 februarie 2017)

Când era cât pe-aci să-mi placă de Chirica, ia uite-l cum proptește și ăsta cărunța-n gard și-o dă-nainte cu “comunicarea dezastruoasă”. Un alt ventilator de rahat ambalat ademenitor în suflul schimbării.
“Noi nu trebuie să repetăm greșeala abuzului tehnocraților, cu OUG-urile dnei Prună la Codurile Penale.”
Aceeași minciună nerușinată. Şi nu doar prin omisiune.
OUG-urile lui Prună pe Justiție erau cu adevărat urgente -erau modificări impuse de CCR, ajunse la data scadentă, pentru că Parlamentul -majoritar PSD, ce sa vezi!- refuza să le dezbată.
Să mai reamintim și că niciuna dintre ele nu legaliza corupția și hoția și nici nu încerca să spele dosare.

 

***(12 februarie 2017)

Amiaza zilei de 22 decembrie 1989 -sună tata, răspund eu. Sună de la un telefon public, era gălăgie mare în jurul lui. Striga ca un nebun în receptor: “Suntem liberi, tăticule, suntem liberi! O să crești liberă, tată! Liberă!” -și liberă s-a înnecat într-un hohot de plâns.
Tatăl meu plângea! Atunci am aflat că și tații plâng.
Eram clasa a noua, aveam 14 ani și jumătate.
Ajuns acasă seara târziu, la televizor se anunța formarea Consiliului Frontului Salvării Naționale, cu Iliescu în frunte. “Ce caută ăsta aici?!” întreabă tata, cu glas grav, și toată euforia de pe chip îi este înghițită de trei șanțuri adânci, atunci apărute pe fruntea lui. S-a dus apoi în balcon și a fumat în neștire, în picioare, nemișcat și tăcut, vreo oră. Tatăl meu nu tăcea și nu stătea locului niciodată mai mult de trei minute. Mă tot foiam pe lângă el, era clar că ceva nu e în regulă. Habar n-aveam care e treaba cu Iliescu ăsta, dar tocmai scrijelise pe fruntea tatălui meu trei șanțuri întunecate, așa că deja nu-mi plăcea personajul.
Chipul lui Iliescu a devenit pentru mine, din acea seară, noul sinonim al răului (Ceaușescu îmi fusese cumva predat încă din pântecul mamei -să ne amintim că sunt un decrețel)
Apoi, știm cu toții ce a urmat.
Copilul meu are astăzi 14 ani. Și învață definiția răului -dincolo de Iliescu, care i-a fost predat nu din pântec, ci de-a dreptul în genă.

#rezist

 

*** (12 februarie 2017)

ROMÂNIA, TREZEŞTE-TE

A douăsprezecea noapte. Ba nu, a treisprezecea.

Treisprezece seri consecutive. E din ce în ce mai frig. Sau poate doar am obosit. Mă dor umerii. Sunt îmbrăcată atât de gros că dacă-mi dai un bobârnac, mă rostogolesc. Doar ochii mi se mai văd -obloane prea firave- vântul își face tăios loc prin ei până-n oase.

Rătăcesc prin mulțime. Pleacă oameni, vin alți oameni. Își zâmbesc unii altora zâmbetul-ștafetă.

Multe chipuri cunoscute, fără nume pentru mine, și totuși aproape familiare. Doi tineri, un el și-o ea, îmi oferă ceai cald și-un zâmbet și mai cald -cară după ei, seară de seară, termosuri grele și pahare de unică folosință. Băieții cu tobițele, doamna de 82 de ani, cu jambiere colorate, care se încălzește pe ritmurile lor, bărbatul în scaun cu rotile, veșnic luminos, părinți cu copii la piept, în cârcă, sau de mână. Adolescenți silfizi adună în saci menajeri chistoace de țigări. și oamenii pe lângă care trec se apleacă să-i ajute. Jandarmi, zâmbitori sau absenți, obosiți, înfrigurați…ca și noi. Doar un gard între noi.

De vreo cinci zile, în fiecare zi îmi spun azi trebuie să fac o pauză. Și-n fiecare seară mă reîntorc aici -oricâtă oboseală, oricât frig, oricâtă zădărnicie. Pentru că aici îmi reîncarc bateriile. Cu speranță.

Mă uit la toți oamenii aceștia al căror nume nu-l voi cunoaște vreodată și-mi vine să-i îmbrățișez pe toți. Sunt cocoșați toți de frigul crâncen, dar nicicând n-am văzut atâtea vertebre mai minunat aliniate spre cer, laolaltă.

Și-apoi mă uit la clădirea aia goală, năpădită de rahați și mă întreb ce minte diabolică o fi inventat sistemul ăsta în care e cu putință ca jandarmii, plătiți din banii noștri, să păzească de noi niște rahați, culmea! plătiți și ăia tot din banii noștri! Și cum oare ne-om fi lăsat dresați să fim atât de proști încât să ne îmbolnăvim de frig și de nervi încercând să convingem pașnic rahații să nu mai pută -în vreme ce rahații stau la căldură și mânâncă rahat, că doar ce altceva?

Și m-apucă așa un dor de februarie 1907! Și-așa o furie pe tine care n-ai ieșit la vot și pe tine care #rezist doar virtual. Și-așa o milă de noi, toți frumoșii liberi, cocoșații de frig cu vertebre atât de minunat aliniate spre cer, luați peste picior de toate nevertebratele.

România, trezește-te! îmi urlă creierul și-ntr-o secundă urletul năvălește dureros fizic prin gâtul deja zob. România, trezește-te! se contaminează rapid, cu forță, toată Piața, semn că mocnea în piepturile tuturor.

În spatele fularului meu vesel, cu reni, urlu și plâng -a revoltă, a neputință, a speranță. Privirea mi se intersectează cu alte priviri înlăcrimate. A împărtăși ceva atât de intim precum plânsul poate fi stânjenitor. Nu e. E copleșitor. Pentru un minut s-a făcut cald în Piață.

În liniștea așternută câteva clipe se aude vocea unui prichindel: „De ce doarme România, mami?”

Chiar așa, de ce doarme România?

Gardurile încep să se ridice. Mergem către case, jandarmi, pompieri, polițiști, protestatari, alături.

-Seară bună! le spun, în fiecare seară.

– Pe mâine! îmi răspund, în fiecare seară.

 #rezist  #în4000deoameni #Româniatrezestete #pânănutetrezeștilaruși

 

*** (13 februarie 2017)

Să râdem cu Ministrul Agriculturii, Petrea Daea.

Nu știu de ce, dar mie-mi vine doar a plânge.
Cele mai multe personaje din actualul Guvern (ca dealtfel, cele mai multe personaje din clasa politică românească) sunt o insultă la adresa fiecărui contribuabil din țara asta.
Iar câtă vreme asta ne amuză mai tare decât ne înfurie, ei vor rămâne acolo să elaboreze legi și strategii întru jefuirea până la ruinare a țării și huzureala lor veșnică pe banii noștri, iar noi ca proștii, pașnici în stradă.
#rezist #șiadunfurie #șifuriameameasehrăneștecudisprețulvostru

 

 

*** (13 februarie 2017)

100 de mii, 70 de mii, 55 de mii, 30 de mii, 20 de mii, 15 mii, 8 mii!!! (hai, nu fiți chiar complet nesimțiți). Estimări peste estimări. Și bășcăliile curg zoaie. Zici că se licitează, nu altceva, și la sfârșit pleci acasă cu numărul înrămat.
Estimarea mea: o insulă vie într-o mare de morți, deci un ocean de speranță.
Și de-ar fi fost un singur român în Piață, cerând respect unui Guvern și unei clase politice prinși la legiferat hoția și corupția, tot ar fi fost cazul ca restul lumii să plece capul în pământ a rușine și să tacă.
Aici și acum nu vorbim despre numere, ci despre gradul de toleranță la hoți/corupți/abuzatori/aroganți/nesimțiți agresivi, care te face sau nu complice cu ei.
Principiile nu sunt, slavă Domnului, despre cantitate.

revolutia 2017 26 februarie 2017 1

 

*** (14 februarie 2017)

Aștia așa au de gând să ne pună bocancul pe grumaz în următorii patru ani (cel puțin). Intimidări josnice. Pariu că vor încerca să ne închidă gura și pe fbk?

Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție
“În contextul difuzării excesive în ultimele zile a unor ample materiale care reflectă implicarea copiilor în acțiunile civice desfășurate în spațiul public, Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție precizează că potrivit prevederilor art. 27 alin. (4) din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, republicată, cu modificările și completările ulterioare ”copiii nu pot fi folosiți sau expuși de către părinți, reprezentanți legali, alte persoane responsabile de creșterea şi îngrijirea lor, organisme private acreditate ca furnizori de servicii sociale, instituții publice sau private, în scopul de a obține avantaje personale/instituționale sau de a influența deciziile autorităților publice”, iar nerespectarea acestor prevederi constituie contravenție, care se sancționează potrivit legislației în vigoare.” -Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție

Întrebarea e, îi lăsăm?
Căutați rime noi pentru diseară.
A se lua în calcul că o mulțime de adulți care protestează este mult mai vulnerabilă și mai comod de dispersat cu mijloace de forță, decât o mulțime de adulți cu copii în brațe.
Gazele lacrimonege, bastoanele, tunurile de apă, când pun în pericol copii, dau înmiit mai rău pentru ei și pot fi judecați cu mulți ani de pușcărie -lucru pe care nu și-l va asuma nimeni- și nu, nu vor putea atunci să arunce vinovăția asupra părinților iresponsabili că și-au adus copiii la proteste.
Așa că merg pe intimidări dintre cele mai josnice -după părerea mea, cea mai josnică și mai periculoasă din tot ce au folosit până acum.

#rezist #pregătițirimenoi #șiurlațiledintoțirărunchii

 

***(14 februarie 2017)

Numai vreo mămăică din vârful muntelui poate spune că nu pricepe.
În rest, e plin doar de ticăloși -din gașcă, sau de vocație- care doar se fac că nu pricep și manipulează cu o seninătate înfiorătoare.
Îl auzeam deunăzi la Antena 3 pe unul care se plângea că de unde până unde ideea asta să nu mai aibă parlamentarii imunitate, că și președintele are și ar fi normal să aibă și premierul -și tot neamul lor, zic, pe trei generații de aici înainte, ca să fie treaba treabă.
“Păi, polițistul când pleacă în misiune, are pistol la el, nu?! Să se poată apăra de răufăcători. Tot așa și noi, adică, noi dăm legi care poate nu convin unor oameni…ăăă…infractori…ăăă… chiar unor grupuri infracționale, nu putem să fim așa expuși” -explica dumnealui, indignat.
Ei bine, da, aceste specimene pot merge până-ntr-acolo cu tupeul, încât să compare legea cu infractorul, și imunitatea cu pistolul.
Și nu se opresc aici, nu, nu.
“Domne’, în Germania, de exemplu, nici măcar președintele nu este ales de popor, ci de formațiunea care a câștigat alegerile, care a fost învestită deci de popor, cu un mandat. Ați văzut pe cineva acolo să iasă în stradă să comenteze bugetul, sau alte decizii ale celor aleși?!”
Să fii parte a unei clase politice mânjită până-n gât de hoție și corupție, plină-ochi de băieți cu averi colosale -bugetari, altfel, toată viața lor- și golani de cea mai joasă speță, proaspăt prinsă la spălat dosare și legalizat hoția și corupția, și să ridici pretenții de a suporta vreo comparație cu demnitarul german, ei bine, asta e culmea tuturor culmilor tupeului.
Și uite-așa ți se scoală păru-n cap de oroare și silă și-i mulțumești lui Dumnezeu că nu ești moderator, că-l scuipai fix în ochi și te reprofilai să vinzi pâine, cinstit, la alimentara din colț.

 

***(14 februarie 2017)

-Trebuie să te oprești din chestia asta, că te îmbolnăvești.
– Nu pot. Nu vezi că nu mă lasă?
– Și ce vrei, să faci vreun atac cerebral, să-ți pocnească spaghetele alea din cap? Ai un copil de crescut.
– Cu atât mai mult.
– Ești de nerecunoscut. Nu mai zâmbești, nu mai scrii păpăzii…
– Astea nu mai sunt vremuri de zâmbit și de păpăzii. Chiar nu pricepi cât e de grav tot ce se întâmplă?
– Dă-i dracului. Viața trece și ai doar una. Crezi că ai tu puterea să schimbi ceva? Trebuie să te oprești.
– Nu pot. Pur și simplu, nu pot.
– Cine căpia pe toată lumea cu Nu există nu pot?!
– Nu-nțelegi, e altceva, cu totul altceva! E ca și când mi-ai cere să nu mă mai spăl. E o chestiune de igienă personală elementară.

#rezist

 

*** (16 februarie 2017)

“Deputaţii din Comisia de Sănătate anulează reforma controlului în domeniul sanitar şi trimit Inspecţia Sanitară înapoi, sub control local”

Și astea erau promise în programul lor de guvernare?
Dacă i-aș fi votat, astăzi îmi smulgeam părul din cap, fir cu fir.
Dar, stai, oricum fac asta.
La naiba, dacă-i votam, astăzi încă puteam să sper orbește în bunăstarea ce va să vie și urlam pe-aici ‘Huo, tefeleilor sorosiști johanniști fasciști antiromâni destabilizatori derbedei drogați manipulați ce sunteți, jos labele de pe guvernul ales democratic care nu-l lăsați să-și facă treaba mare promisă pentru țară!!!’
Dar așa, și fără păr și fără speranțe…și cu banii luați.
Nu mai bine lăsăm aleșii să-și facă toată treaba mare, să curgă râuri, râuri de treaba mare a aleșilor democratic aleși, să se înece țara în treaba mare, tărâmul făgăduinței de treabă mare de aleși să scrie pe noi peste patru ani?
…Nope. Eu #rezist.

 

***(15 februarie 2017)

“Nu înţeleg de ce se vorbeşte de acea dispoziţie de recuperare a prejudiciului. Este exagerată şi pune sub semnul întrebării semnificaţia gestului de clemenţă” -Șerban Nicolae

Chiar așa! Păi ce clemență e aia dacă lași omul fără bani?! Ca să nu mai vorbim că e cu neputință să returnezi într-un an tot ce-ai furat într-un sfert de secol.
Nu mai exagerați și fiți omenoși, vă rog! Că doar n-au omorât pe nimeni. Au furat și ei un pic din banii noștri de spitale, de școli, de salarii pentru medici și profesori, de autostrăzi, ce mare lucru?!
Propun să le dăm timp să returneze prejudiciul până mor, și dacă nu achită suma până atunci, aia e, că doar “de morți numai de bine”.
Noi să fim niște buni cre(ș)tini.

 

*** (18 februarie 2017)

“Grindeanu dezamorsează protestele?!”

Simplul fapt că vorbește încă din calitatea de premier, este o sfidare.
Oamenii cer respect, domnule Grindeanu, domnilor Dragnea, Tăriceanu, Nicolae, Țuțuianu și toți golanii la costum, din fruntea țării, care habar n-aveți ce e acela un domn. Iar respect ar fi însemnat să dați vreo dâră de semn că ați înțeles despre ce vorbim, că vă conștientizați bubele din cap, că aveți rușine.
Atâta timp cât concurați la tupeu cu șuții de buzunare din autobuze, care prinși cu mâna în buzunarul omului, îi explică arogant că i s-a părut și e el paranoic și îi mai și ține pledoarii despre încredere, atâta timp cât puteți să puneți capul pe pernă, să vă uitați dimineața în oglindă, să mâncați, să vă priviți copiii în ochi, să vă suportați când știți foarte clar ce ați făcut și continuați să faceți, când manipulați în cel mai mizerabil mod cu putință și vă pregătiți să distrugeți o țară pe multe generații de acum înainte, atâta timp cât mai puteți găsi argumente la toată această criză pe care ați generat-o cu bună știință și cu mâinile voastre, că n-a venit Soros, Johannis, tehnocrații sau sfântul Duh să dea OUG-uri pe sub masă, noaptea, să legalizeze corupția și hoția și să vă scape de dosarele de penali ce sunteți și niciun moment, un moment măcar! nu vă recunoașteți vina, nu aveți dreptul să vă adresați celor care #rezistă și #văvăd -cu atât mai puţin de la o televiziune prietenă lor.
Iar de dezamorsat, nici de-ați vrea, nu aveți cum să dezamorsați o bombă elaborată de partidul dvs vreme de 27 de ani și amorsată în urmă cu 19 zile.
Tic-tac, tic-tac.
Întrebarea nu este dacă va bubui, ci când.
Și mă tem că nu aveți nici anvergura caracterului, nici anvergura putinței efective de a schimba asta. Și că, oricum, ați ratat momentul.
Acum, numai Dumnezeu, probabil, va hotărî ce preț trebuie să plătească țara asta și oamenii ei, când totul va bubui.

 

*** (18 februarie 2017)

Domnule Grindeanu, nu vreau domne’ să o luați personal și nu știu cum să mai explic ca să înțelegeți.
N-am nimic cu dumneata -poate chiar oi fi un om bun, habar n-am. Dar dacă te-ai pretat la a fi marioneta unui Dragnea și ai fost în stare să supervizezi o ticăloșie de calibrul OUG 13 -și s-o continui cu OUG 14, formulată în așa fel să împută și mai rău totul- înseamnă n-ai nici coloană vertebrală, nici conștință. Iar fără astea, orice te-ai obosi să ne explici e degeaba. Pentru că fără astea nu există încredere.
Imaginează-ți următoarea situație, domnule Grindeanu -îl prinzi pe unul cu capul în seiful dumitale. Strigi după ajutor, vine poliția, el te minte acolo în fața polițistului, privindu-te în ochi -“Cum, domne’, să vreau să te fur, sunt noul iubit al mamei tale, ea m-a invitat în casă și mi-era sete și m-am dus să beau un pahar cu apă, când ai dat năvală peste mine, dar dacă n-ai avut răbdare să-ți explic… ok, e și vina mea că m-am emoționat și n-am comunicat bine, dar te rog ai încredere în mine și în mama ta și nu distruge iubirea noastră, avem planuri mari împreună, o să-ți fie și ție bine, o să vezi… auzi! cum să spui că am intrat prin efracție?! Nu plec, domne, nicăieri, n-auzi că mama ta m-a lăsat să stau aici?” Și polițistul pleacă și tu rămâi năuc, cu infractorul pe cap, pentru că da, fatalitate, el e chiar iubitul mamei tale și ea l-a adus în casa voastră și, ghinion, ea nu te crede pe tine că i-ai prins iubitul cu capu-n seif, ci-l crede pe ăla. Iar tu trebuie să stai cu el în casă în următorii ani.
E, să-mi spui dumneata mie acum, cam cum ai trăi cu situația asta, cât chef de reconcilieri ai avea și mai ales de unde ți-ai procura încrederea?

 

***(20 februarie)

Cred că am răspunsul. Știu cum voi rezista în următorii patru ani. Mi-e din ce în ce mai clar că pe voi nu vă mai clintește nicio revoluție din nesimțirea și determinarea de a ne fura până murim, lăcomia e-n gena voastră, dinlăuntrurile vă sunt hidos de putrede și strâmbe.

Conștiință, principii?! Ha ha, ce glumă bună!

Manipulați abject și masiv, ticăloșia vă este singura rațiune.

Poate doar vreo răscoală ca la 1907, cu furci și topoare, să vă mai oprească. Exclus însă, e tardiv, suntem prea educați, cu mâinile prea fine şi cu prea multe principii pentru dreptate astfel împărțită. Şi e foarte bine că suntem aşa, ăsta e lucrul care ne deosebeşte fundamental de voi. Dacă ne veţi fura şi sufletul, abia atunci ne veţi fi furat totul.

revolutia rezist

 

Advertisements

#menot

 

Hai, şi s-o lămurim odată, că mi-e greu s-o iau de la capăt cu fiecare. Vă mulţumesc că aveţi aşteptări (şi) de la mine şi mă consideraţi un vector de opinie, dar nu, nu voi posta pe pagina mea #metoo.

oita neagra

În primul rând pentru că nu am ce să povestesc, ce să denunţ. Pesemne, mă număr printre cele din cale-afară de norocoase -deşi văd că unii nu concep această variantă: „Nu există, domne’, să nu fi întâlnit niciun porc în viaţa ta, să nu fi fost tu măcar un pic agresată!”

O, am întâlnit, da, destui porci!  Şi încă şi mai mulţi boi (câtorva le-am şi vărsat/spart nişte pahare-n cap). Dar, slavă Domnului, nu mai mulţi decât bărbaţi, astfel că am reuşit, cel puţin până acum, o relaţie sănătoasă, frumoasă cu sexul opus.

Desigur, am fost hărţuită pe stradă şi în toate mijloacele de transport în comun, ani la rând, zilnic, până mi-am luat maşină -ce fată/femeie n-a fost? Dar n-am rămas cu traume care să mă bântuie, nici n-am fost victima unui viol, nici a unei tentative de viol şi, la naiba, nici nu mi-am vândut trupul nimănui, pentru nimic vreodată -aviz celor convinşi că nu există femei norocoase în direcţia asta, ci doar „femei cu principii flexibile, numite popular curve”.

Acuma, dacă faptul că am râs cu sinceritate şi mi-a făcut plăcere când un şef -mi-era şef demult şi nu, nu s-a dat la mine niciodată- a exclamat în gura mare, într-o seară, la o petrecere a postului, când ne-am întâlnit pe scări: „Arăţi ca o bancnotă de 1 milion de euro!”, sau dacă nu consider hărţuire -ci cel mult bâzâitul unei muşte de partea cealaltă a geamului- o invitaţie la ceai, pe fbk, fie ea şi agramată şi la 11 noaptea (slavă ţie, Mark, că ai inventat secţiunea others!) dacă astea fac din mine o tâmpiţică uşurică ieftină, înseamnă că asta sunt şi basta.

Şi, cu atât mai mult, ar fi o ipocrizie să #metoo.

Apoi, toată campania asta a mers până-ntr-acolo încât a devenit ea însăşi agresivă şi hărţuitoare -aproape trebuie să te simţi prost că n-ai fost violată/agresată/măcar pipăită un pic. Ba eventual eşti şi laşă/mincinoasă/n-ai curaj să recunoşti, ori eşti cam proastă şi cam curvă şi nu prinzi nuanţele.

Iar la aşa isterii nu voi subscrie vreodată.

 

COALIŢIA PENTRU ÎNVRĂJBIRE

Nu, Coaliția pentru familie nu a crescut peste noapte, ca vrejul de fasole al lui Jack, dintr-o strategie de tensionare a societății, ci din contră, ea a fost aruncată pe piaţă pentru a detensiona o fierbere din ce în ce mai mare a unei furii colective mocninde de prea mult timp și care avea un singur destinatar -cei care ne conduc, politicienii.

S-a mers la sigur cu aceste teme ale Coaliției -teme invariabil dovedite dezbinatoare și născătoare de isterii în orice societate, pentru că, nu-i așa?!, resursele de ură și prostie ale oamenilor sunt nelimitate.

Au fragmentat astfel uriașa și minunata noastră furie care îi viza doar pe ei și care ar fi riscat să-i scoată definitiv din cărți pe jucătorii cei mai vechi și mai importanți (și deci cu cel mai mult de pierdut -de la libertatea de a huzuri pe spinările noastre, până la libertate, la propriu).

Au creat supape în care să ne irosim energia și furiile.

A fost suficient să răsune din gloată “homosexualii, un pericol!”, că gloata s-a năpustit -să le interzică drepturi pe care nu doar că nu le aveau, bieții, dar nici măcar nu le ceruseră, să-L apere pe Dumnezeu, care nici El, bietul, nu a cerut asta.

La 70.000 de semnături nu a existat reacție -a fost slabă, a trecut repede. Câteva luni mai târziu au venit cu 3 milioane -suspectă perseverență, chiar și pentru niște descreierati precum cei din Coalițiile de gen- moment în care toți cei care până atunci își păstraseră capul pe umeri, și l-au pierdut și ei. Nici nu avea cum să fie altfel. Nu aveai cum să nu reacționezi la așa ceva -3 milioane de cetățeni din țara ta încearcă să înfiereze din senin niște nevinovați.

Apoi, ni s-au tot tot servit supape de redirecționare a furiei, cele mai multe însă “livrate” tot de Coaliția pentru familie -avortul a fost o alta importantă dintre ele.

Oricum, și dacă, pintr-un miracol, ne-am fi prins cu toții de manevra politică din spatele acestei mișcări, e genul de situație în care orice-ai face tot prost iese.

Malefică broderie! Dar, trebuie să recunoaștem, de geniu.

Nici nu mai contează dacă se va face sau nu vreodată un referendum pe aceste teme -modificarea în Constituție a definiției familiei vs drepturi civile pentru homosexuali, pro-life vs proavorturi.

Meciul a fost câștigat deja. De ei. De cei de la butoane, băieții care învârt banii și viețile noastre după bunul lor plac, băieții cu jugul de pe spinările noastre, iadul nostru de pe lumea aceasta -politicienii, la costum și in sutane.

Coaliția pentru învrăjbire.

De fiecare dată când sărăcia, nemulțumirea, furia sclavilor atinge cote alarmante, ei confecționează războaie sociale -mai mici, sau mai mari, după cum se impune- din cel mai etern, inepuizabil material (in)uman -ura.

Acum o să uităm, din nou, că-i urâm pe ei. O să fim prea ocupați, din nou, să ne urâm între noi.

(mai 2016)

da 8

DOR

dor de toate câte-am netrăit, fugind
dor de toate câte n-am putut păstra
dor de toate câte nu le-am spus
dor de toate câte nu le-am auzit

dor de îmbrățișări care ne-au odihnit
dor de îmbrățișări care-au murit
dor de îmbrățișări care n-au fost
dor de îmbrățișări fără motiv

dor să fii surpriza unei zile de luni
dor să fii lumina din ochii cuiva
dor să fii primăvara unei vieți
dor să fii rostul unei așteptări

dor de zbor
de putem orice
de iluzii
de niciodată mai puțin
de tot ce-am fi putut fi
dor de nebună de dragoste
dor să te simți în pericol de moarte-ntr-o noapte de prea multă iubire
dor să mai lupți
dor să mai crezi
dor să mai merite

Un infern de dor prin venele noastre și nicio aripă de înger
-condamnare pentru crima de a nu fi avut curajul să trăim până la capăt decât iluzii

#păpăzii (mai 2016)

O FURNICĂ

Poveste adevărată

Eram adolescentă și plimbam în parc gemenele unor prieteni de familie. Aveau cam 5 anișori. Rodica și Eliza. Eliza, perfectă, genul decorativ, Rodica, mai urâțică, dar splendidă. Înțelegeți voi 🙂
Rodica avea un tricou cu o furnică mare desenată pe piept.
Conversație cu Rodica.
Ea: Ce-i asta?

Furnica
Eu (la vârsta când începeam probabil să mă visez mamă, plină de răbdare și zâmbet): O furnică!
Mai facem 5 pași, iar:  Ce-i asta?
Pauză scurtă – eram ușor derutată, mă așteptam să trecem mai departe, la conversații în care eu să-i împărtășesc “învățăminte valoroase” de care avea să-și aducă aminte până la adânci bătrâneți.
O furnică! îi răspund totuși, la fel de plină de zâmbet și răbdare.
… M-a ținut așa vreme de juma’ de parc, respectiv juma’ de oră de mers, repetând în buclă la fiecare 5 pași “Ce-i asta?” și eu răspunzându-i, cu zâmbetul din ce în ce mai ofilit și răbdarea în cădere liberă: “O furnică”.
Când mi-a fost foarte clar că-și bate joc de mine, “o furnică” a sunat de-a dreptul amenințător, însoțit și de privirea “dacă mai întrebi o dată, te arunc în lac”.
A tăcut o vreme, cât să-mi dea iluzia că a înțeles mesajul.
Apoi, dintr-odată ridică iar privirea spre mine.Trage aer în piept. O țintuiam cu sprânceana stângă ridicată până la ceafă -un tic genetic, moștenit de la tata, prin care anunț furtună mare. Părea că dă înapoi, când, îmi trântește dintr-o suflare: “Și de ce e furnică?!” Și imediat își ridică și ea sprânceana (dreaptă!) – nu chiar până la ceafă, că era abia la prima încercare. 🙂))
Acela a fost primul moment din viața mea când am intuit cumva că a fi părinte nu e treabă ușoară.
Si uite-așa, în loc să-i ofer eu ei învățăminte de care avea să-și aducă aminte până la adânci bătrâneți, mi-a oferit ea mie

(mai 2016)

SHHH

Eu nu știu dacă domnul Ovidiu Popescu este un om bun sau un om rău, un părinte bun sau un părinte rău, un profesionist sau un imbecil iresponsabil.

Nu știu dacă performanțele lui Dor Popescu sunt rodul unei mari pasiuni pentru munte – moștenită genetic, sau deprinsă în familie, iar nu știu- sau al unui orgoliu patern inconștient.

Nu știu de ce cei cinci alpiniști profesioniști, printre care și doi minori, au ieșit pe munte ieri, pe un vânt de 100 km/h și risc de avalanșă 5 din 5. Poate pentru că antrenamentul unui alpinist profesionist, care se pregătește pentru unele dintre cele mai grele competiții din lume, e musai să includă și cele mai vitrege condiții de vreme? Nu știu.

Nu știu de ce au ales drumul cel mai riscant, nu știu ce discuții au avut loc, dacă au avut loc -poate aveau la activ zeci de drumeții similare, poate asta era o rutină pentru ei. Nu sunt alpinist, nu am fost acolo cu ei. Nu știu.

Și nici voi nu știți.

Dar sunt părinte. Și știu sigur că dl Popescu e un tată care care-și iubește copiii -pentru că și-a dorit nu doar ce e mai bun pentru fetele lui, ca orice părinte, ci un destin măreț pentru ele. Și mai știu că un astfel de părinte, oricât de nebun, oricât de dornic să se împopoțoneze cu trofeele copilului, nu și-ar duce conștient copilul la moarte.

Noi, părinții obișnuiți, de copii obișnuiți, nu vom putea, oricât ne-am strădui, să înțelegem cum funcționează mintea și sufletul unui părinte ca dl Popescu, unui copil ca Dor. Nici chiar acei dintre noi care am făcut cândva sport de performanță. Pentru că alpinismul este un sport extrem. Este un sport în care se moare. Des. Iar cei care îl practică sunt perfect conștienți de asta. Chiar și la 13 ani. Altundeva decât în spaimele voastre personale, Dor v-a părut vreodată un copil nefericit?

Ar trebui interzis alpinismul de performanță copiilor până-n 18 ani? Să fim serioși, nu există performanță în sport început la 18 ani.

Și de ce adică am fi noi părinți mai buni decât Popescu?! De ce am fi mai responsabili pentru că ne căcăm pe noi de frică și când ne iese copilul (de 14 ani!) afară singur cu bicicleta? Sau pentru că preferăm să ne ținem odraslele „în siguranță” lângă noi, cu nasul în tv,  telefon, tabletă, cărți?

Nu sunt oare și acestea -mai ales acestea- forme de egoism, influențe nefaste în destinul copilului nostru? Și oare fricile noastre nu sunt de fapt comoditățile noastre? Opțiunea noastră pentru „mai bine un copil mediocru și sănătos și viu”, nu e cumva mai mult pentru liniștea noastră decât pentru binele lui? Nu e felul nostru de a ne condamna copiii la destine mediocre, de a le rata șansa la strălucire?

Și dacă pentru copil e mai important să doboare recorduri decât să moară de bătrânețe? Dacă riscul, adrenalina îl fac pe el fericit? Dacă doar așa și nu altfel se simte el viu?

Nu știu. Dar mă întreb.

V-ați pus vreo secundă problema că poate Dor, în scurta ei viață, a trăit cu mult mai intens decât mulți dintre cei care decretați azi că e mai important să trăiești 100 de ani, fie ei și neîmpliniți, nefericiți, plictisitori, fără vreo dâră de sens sau de frumusețe?

Sau că oricât ați da voi acum într-un tată zdrobit -care da, undeva a făcut o greșeală fatală,  poate chiar totul a fost greșit- și oricâte instanțe omenești l-ar condamna la oricât de grele pedepse, toate sunt pistol cu apă pe lângă pedeapsa pe care deja o îndură, și la care e condamnat pentru tot restul zilelor lui din viața aceasta -dorul de Dor?

Și chiar nu putem păstra nici o zi de tăcere? O nenorocită de zi de tăcere nu putem da răgaz unor părinți să-și plângă copiii?

Și dacă nu pentru ei, măcar pentru copii?

Putem, vă rog, un pic de decență?

da 22

ABSTINENȚA, măsură de contracepție în mileniul III. Sau despre DEMENȚA la noul Om Nou -un conglomerat de celule vii pe care, cândva, cineva a pariat că ar fi viață și a pierdut, sunt doar tumori maligne

Later edit: m-am răzgândit. Recomand abstinența. Abțineți-vă, oameni: de la a vă mai fute grija de capra vecinului, de la a mai mânca rahat, de la a fi mizerabili. Și, da, nu mai faceți nici sex -eliminați orice risc de a condamna suflete nevinovate să trăiască în lumea asta din ce în ce mai hâdă și mai turbată.  Pentru siguranță, femei, legați-vă și trompele, poate o histerectomie ar fi chiar mai sigură -dacă sunteți vreo Sfântă Fecioară și nașteți  vreun Isus?! O răstignire zic că a fost deja prea mult pentru o specie dominată de imbecili distrugători.

da 10

 Se deviază atât de mult, până la grotesc, de la esența temei avortului, în disputa pro și contra.

Unele enunțuri sunt de-a dreptul naziste -“leagă-ți trompele, dacă nu vrei să te simți incubator“- altele, de nivel de evlavioasă frigidă cu maxim patru clase vă place să stați cu cracii-n sus fără să vă asumați responsabilitatea, de abstinență n-ați auzit, curvelor?!”- altele, de șefa clasei care face sex oral și anal în toaleta școlii ca să se căsătorească virgină, și apoi ține discursuri isterice pro-life și pro-normalitate(a) în care se oglindește, de parcă ar avea vreun merit pentru asta, în esență discursuri pro-ură a tot ce iese din matca majorității, a tot ce e diferit și depășeste minuscula putere de înțelegere a minusculului ei creier, incapabil de a percepe lumea altfel -“un copil lipsit de apărare este omorât“! strigă ea, cu emfază. Ah! parcă simți cum se desprinde carnea de pe ea de empatia cu fetusul de la 21 de săptămâni în sus –c-așa-i zice, fetus, nu copil- sub 21 de săptămâni îi zice embrion, sub 8, zigot. În fine, să nu ne mai batem capul, unele bezne sunt de nepătruns și pentru soare. 

Esența problemei e asta: de ce și-ar dori orice om cu respect pentru viață, deci sănătos la cap, să fie adus pe lume un copil nedorit nici măcar de mama sa -deci cu mari șanse la o viață de rahat?

De ce și-ar dori orice om cu elementar bun-simț să dicteze cursul vieții unui alt om -deja născut, cu drepturi clare?

De ce, în numele respectului pentru viața din două celule, să te ștergi la fund cu viața cuiva pe care-l poți privi în ochi, și care poate fi iubita ta, sora ta, fiica ta, nepoata ta?

Cum să te faci că nu cunoști efectele odiosului decret 770/1966, care în 23 de ani a ucis mai bine de 10 mii de femei și a adus pe lume peste 2 milioane de copii nedoriți, din care zeci de mii -unii și cu handicapuri severe- au fost abandonați prin orfelinate și nesalvați de niciun creștin din ăsta cu curul plin de lacrimi, ca voi? Cât de ignorant sau de ticălos să fii să te faci că uiți de lagărul de exterminare de la Cighid???

Cum să te faci că uiți ramificațiile cumplite pe care un cancer de lege ca 770/1966 le-a declanșat, asemeni unor metastaze la distanță -cazurile femeilor cu sarcini cu probleme, care chiar își doreau copiii și se luptau să-i păstreze până nu se mai putea și multe dintre ele ajungeau să moară în chinuri pentru că medicii se temeau de pușcărie și nu făceau nimic să salveze măcar viața mamei? Cum?

Ați călcat vreodată în vreun orfelinat? Sau măcar în vreo baracă de zece metri pătrați în care trăiesc șapte (ȘAPTE!) copii desculți, dezbrăcați, înfometați și fără niciun viitor, crescuți de părinți șomeri și alcoolici? Ați cunoscut îndeaproape un copil cu deficiențe genetice, știți ce înseamnă asta, știți că după ce acești copii rămân fără părinți -în caz că i-au avut vreodată- sunt condamnați la o viață mai cruntă decât orice moarte?

S-au investit miliarde în descoperiri și invenții medicale, gen echograf, teste genetice, pentru ce? S-o ardeți voi acum „cum vrea Dumnezeu”?! Păi atunci, când nașteți prunci, ce atâtea cezariene, nașteți natural, ce dacă e pruncul prea mare sau vine cu picioarele înainte și vă omoară pe amândoi? Iar voi, domnilor, când faceți vreo febră, stați și muriți de ea, nu mai luați antibiotic, că nu-i lăsat de Dumnezeu și mai și ucide bacteriile, forme de viață și ele, nu? Și dacă faceți vreun cancer nu mai fugiți la chimioterapii, așteptați să crăpați în chinuri, c-așa a lăsat Dumnezeu. Dacă tot halucinăm, să halucinăm până la capăt.

Să ne revenim, însă.

Autoservire

Nu interzice nimeni aducerea de copii pe lume, oricum ar fi ei, atâta vreme cât sunt doriți. Cu ce drept și câtă beznă și răutate să ai în cap și în suflet, să-ți doresti să hotărăști pentru altul ceva atât de intim și cu implicații atât de catastrofale pe termen lung? Fiecare femeie, fiecare familie, trebuie să hotărască pentru ea când e pregătită să aducă un copil pe lume, sau dacă poate duce crucea unui copil cu probleme -și nu e vorba aici doar despre crucea dusă de familie, cât mai ales despre crucea acelui copil când, chiar ajuns adult, rămâne singur. Cum să hotărască oricine altcineva așa ceva, cum?!

Nu v-am auzit pe niciunul din ăștia din cale-afară de viață apărători, pledând pentru educație sexuală, pentru eradicarea sărăciei, pentru ajutarea sărmanilor, pentru adopția unui copil. Mișcarea pro-life (în ciuda numelui atât de uman) este una dintre cele mai inumane și mai descreierate din câte există. S-a ajuns până într-acolo să ceară interzicerea avortului și în cazul violurilor și incesturilor. Demență.

Drepturile fundamentale sunt, dincolo de orice altceva, despre dreptul fiecăruia de a alege pentru sine. În niciun caz despre dreptul mulțimilor de a hotărî pentru un individ când e pregătit să aducă pe lume copii.

Eu sunt un decrețel. Din fericire unul născut și crescut într-o familie frumoasă, de oameni buni, oameni care însă și-au sacrificat orice alt sens al vieții, în afară de mine -mai ales mama, care după divorț a rămas singură până-n ziua de azi. Toata viața a trudit pentru mine, n-a avut niciodată o vacanță, nici măcar una. Nu, nu s-a plâns niciodată, poate nici nu știe ce a pierdut, că n-a apucat să aibă prea multe elemente de comparație –a devenit mamă la 20 de ani, când viața ei ar fi trebuit să înceapă. Dar întreaga ei existență, lipsită de orice răsfăț personal, m-a îndurerat mereu.

Așa că mă iertați subiectul acesta îmi strepezește toate celulele și că-mi vine să vă dau pe toți cu capul de pereți când vă aud cu câtă lejeritate pledați pentru îngrădiri de drepturi atât de intime.

Vedeți-vă de viețile voastre, faceți câți copii doriți, faceți sex de câte ori doriți, fiți abstinenți toată viața dacă așa doriți.

Numai nu mai filosofați despre dreptul la viață când asta încalcă dreptul la viață al altora, și nu mai scuipați cu studii despre “de când o viață e viață, când o celulă e o persoană, când o persoană nu mai poate decide pentru ea” și alte labe periculoase care au bântuit deja mințile unor dictatori psihopați cu care sigur nu v-ați dori să fiți comparați, si care au adus în lume atâta nenorocită de suferință ireparabilă.

Nu vă mai jucați de-a croitorii destinelor altora, că până și Dumnezeu ne-a lăsat liberul arbitru.

Este absolut inadmisibil să mai dezbateți așa ceva astăzi.

P.S. O doamnă comenta undeva că și un conglomerat de celule vii este viață“.

Doamnă, „un conglomerat de celule vii” e și o tumoră malignă.

E drept, conglomeratele despre care vorbiți nu te omoară, dar, iată, pot da naștere uneori unor oameni maligni -altfel, la fel de urâți și de periculoși pentru societatea umană, precum o tumoră pentru organismul uman. 

P.P.S. Pentru aducere aminte, sau, în cazul celor prea tineri, pentru învățarea unei file de istorie care, din păcate,  nu se predă în manulalele de istorie.

http://ro.nccmn.wikia.com/wiki/Decretul_anti-avort_al_lui_Ceau%C5%9Fescu

CAPUL PLECAT SABIA NU-L TAIE (?)

Amprenta, probabil cea mai oribilă, pe care o lasă după 27 de ani în conştiinţa noastră aceste mafii -pe care le-am hrănit cu votul nostru, ori le-am girat cu letargia noastră- ajunse adevărate caracatiţe cu tentaculele adânc înfipte în toate structurile, prin toată temelia ţării, e teama. Teama că aici e posibil orice, oricât. Orice abuz, oricât de mult tupeu, oricât de multă hoţie, oricât de multe umiliri, orice aberaţie.

Incredibil de mulţi oameni se tem.

Cunoscuţi de-ai mei, mai bătrâni decât mine sau mult mai tineri, se tem, de exemplu, pentru Tolontan şi echipa lui -să nu fie închişi, să nu fie compromişi, să nu dea o maşină peste ei. Se tem pentru toţi cei care au curajul să sape după adevăr şi să-l arate lumii.

Mama (!) mă imploră în fiecare zi să mă opresc din postările astea şi să nu mai vorbesc lucrurile astea cu nimeni, să am grijă, că nu se ştie niciodată -”tu nu ştii, tu n-ai trăit să-ţi fie frică şi de umbra ta, tu nu ştii de ce sunt în stare ăştia”. Acum, de când au câştigat alegerile, cred că nu mai doarme noaptea de grija mea. Iar mie mi se pare ridicol -deşi pentru generaţia ei e explicabil.  (E drept că de copil am manifestat defecţiuni grave ale instinctului de conservare -de la aruncatul de pe casă, să plec cu rândunelele în ţările calde, până la a mă pupa-n bot cu nişte pantere negre şi nişte tigri, în menajeria unui circ. Îmi este foarte clar, aşadar, demult, că n-am stofă de supravieţuitor)

Astăzi mi se pune deseori diagnosticul de „naivă”, „inconştientă”, „blondă”, sau „e nebună, săraca”. Nu mă deranjează. În niciun caz, nu mai mult decât să aud ”nu poţi să ştii cu nenorociţii ăştia cum ne monitorizează, care-s jocurile şi ne trezim fără job”.

(Prea) mulţi oameni -tineri!- se tem. Preventiv, aproape organic, fără niciun motiv întemeiat, fără vreo experienţă care să le justifice teama. Se tem să fie vocali în faţa unei nedreptăţi, se tem să amendeze impostura şi lichelele de lângă ei, se tem să apere principii fundamentale. Până când încetează să le mai aibă.

Se tem până şi să dea share sau like sau să comenteze la articole-investigaţii pentru care autorii sacrifică mult timp din viaţa lor, liniştea lor, somnul mamelor lor!,  îşi pun siguranţa şi poate chiar libertatea la bătaie.

Pentru şi mai mulţi e şi mai simplu –„de ce să-mi bat capul, nu mai bine-mi văd de treaba mea?!”

Cum adică treaba mea? Asta-i treaba mea? Să fiu un sclav umil, docil, cu capul plecat, să nu ridic privirea din pătrăţica mea, să-mi pese doar de ea? Despre asta este viaţa noast, a sclavilor? Doar atât?! Nici o evoluţie, nici o revoluţie, nicio dâră a trecerii noastre?

Dacă toţi sclavii ar fi fost aşa, vă puteţi imagina cum ar fi arătat vieţile noastre, omenirea cu totul, astăzi? Câte din libertăţile de care beneficiem azi, n-ar fi existat?

Mulţi sclavi au pătimit şi şi-au sacrificat viaţa pentru libertăţile astea pe care noi le primim de-a gata şi prea des le ignorăm, considerând pesemne că ni se cuvin şi că sunt veşnice.

Nu sunt.

Şi nici nu se apără cu capul plecat în pătrăţica noastră.

P.S. „Capul plecat sabia nu-l taie” ? Aşa o fi.

Dar se pişă toţi pe el. Iar asta e puterea lor.

 

 

 

CÂT SE POATE

Nu postez și nu comentez nicicum mizeriile unor personaje din televiziunile autohtone, pentru trei motive:
1. Fiecare își câștigă pâinea cum găsește de cuviință, nu e treaba nimănui să judece viața și alegerile altora
2. Mă străduiesc să-mi păstrez pagina curată și să nu rostogolesc (atât de multe) zoaie peste lume, fie ea și virtuală
3. (și care cântărește, probabil, cel mai greu în ecuație) Toate televiziunile sunt populate cu foști colegi, prieteni mulți, oameni dragi pe care-i admir, profesioniști extraordinari -deci, din motive de respect față de ei și de mine însămi.
Dar s-a ajuns la un nivel nu suburban, ci subuman, care impune ca fiecare dintre noi să reacționeze,  în speranța că cei vizați vor înțelege că trebuie să abandoneze acest drum, această manieră bolnavă de a face presă. Asta nu e presă. Nu așa arată un om de televiziune. Este greșit și abject și periculos, deopotrivă. Pentru că sădești (ori întreții) în publicul tău o molimă grea -simptomele sunt deja vizibile de câțiva ani- foarte greu de vindecat.
mocirle
Înșiruisem câteva nume. M-am răzgândit, nu le voi da -nu vreau să-mi pun niște prieteni în situația delicată de a mă dezamăgi evitându-mă, ca să nu-și piardă job-ul. N-aș putea duce asta acum. Oricum, știe toată lumea care sunt, se știu și ei care sunt.
Spun doar atât: domnilor care habar n-aveți ce e acela un domn, oamenilor care habar nu aveți ce e acela un om, nu mai are nimeni vreo pretenție ori așteptare de la voi, demult. Ați terfelit și compromis prea mult ideea de om de televiziune -că jurnaliști sunteți doar în capul vostru, și slavă Domnului încă există jurnaliști adevărați în țara asta, destui cât să vă țină piept, să vă denunțe prin contrast și noi să avem o comparație. Vă compromiteți zi de zi și toți colegii -și-aveți mulți profesioniști adevărați acolo, care trag din greu.  E momentul să vă opriți. Pentru că, într-un fel sau altul, va veni o zi când va trebui decontată toată această mizerie -grație sfintelor legi ale Echilibrului Universal- o zi când va fi prea târziu, o zi când toți banii patronilor voștri nu vă vor mai putea salva, când toată haznaua va refula și va îneca totul în jur și nu se va mai putea repara nimic. Iar prețul îl vor plăti și ăia care fac treabă bună și curată.
Înțeleg că trebuie să mâncați și voi și că aveți toate ouăle în coșul ăsta, deci miza e pe viață și pe moarte.
Totuși, cât de jos?

29 DE COPII ÎN PERICOL (sau DIN HAZNALELE NORMALITĂȚII, episodul doi)

*Domnului Mădălin Popa (singurul care a putut fi identificat până la această oră ca părinte implicat în scandalul de la la Școala Gimnazială I.L.Caragiale, din Pitești -și, se pare, și admin-ul paginii de fbk „29 de copii în pericol”, o rușine pe obrazul societății românești în anul de (diz)grație 2016), precum și celorlalți părinți care au contribuit la organizarea acestui protest, dar au avut grijă să se ascundă în spatele unor pseudonime și conturi false.

Am studiat pagina „29 de copii în pericol” din scoarță-n scoarță, cum se spune. Pentru că obișnuiesc ca atunci când deschid gura să știu despre ce vorbesc.

În fapt, mi-am otrăvit sufletul două zile și două nopți și, sincer, nu știu cât va trebui să treacă să mă vindec de toate astea.

Atâta ignoranță și mizerie umană n-am mai întâlnit la români decât pe subiectul homosexualității.

Ați șters între timp mare parte din comentariile mizerabile ale susținătorilor dvs și mai toate cele care vă blamau.

Comentariile mele le-ați șters pe toate și mi-ați blocat și posibilitatea de a mai comenta. (și nu sunt singura căreia i-ați făcut asta). Pesemne, erau prea bine argumentate și conțineau doze mult prea deranjante de adevăr. Așa că, în lipsă de alte contra-argumente care să stea în picioare, a fost mai simplu să le faceți să dispară de pe pagină -și pe ele și pe noi.

Mai mult decât atât, nu ați precizat că dvs ați făcut asta, și ați lăsat să fim jigniți și luați peste picior că ne-am fi șters singuri comentariile „de frică”(?!)

Acum, ce să zic, aveți oarecare ghinion, că io-s revoluționară așa din fire, și imposibil de intimidat. Mai ales când slujesc cauze în care cred și când simt miros de nedreptate, minciună, răutate și abuz.

După două zile și două nopți în care v-am citit pagina în amănunt, următoarele concluzii mie îmi sunt foarte limpezi:

*exagerați enorm, ba chiar mințiți cu nerușinare pe alocuri

*sunteți isterici și cea mare parte din spaimele copiilor voștri este cauzată de isteria voastră și mult mai puțin de agresivitatea băiatului bolnav

*cei mai mulți dintre voi, în spatele măștii de părinți disperați, cu care pozați pentru presă, ascundeți multă aroganță, agresivitate și răutate -organică la unii, aproape animalică, deci cu neputință de remediat vreodată. (sfat -măcar ascundeți-le mai bine)

*sunteți ignoranți până-n măduva oaselor

*sunteți lași

O să aștern și aici, întru ordonarea depliină a lucrurilor și deslușirea logicii lor, o postare de pe pagina domniilor voastre, apoi comentariul meu și alte câteva schimburi de replici între mine și administratorul paginii. Să judece toți cititorii de ce se impunea ștergerea lui și blocarea mea.

Așadar

Recunosc, sunt o incepatoare in ale facebookului. Sa luam povestea de la capat, fiindca nu cred ca, unii dintre d-voastra, au avut timp si rabdare sa citeasca povestea cu care a inceput pagina.
Mai intai sa clarificam un lucru: niciodata parintii elevului nu au prezentat la scoala vreun document medical cu diagnosticul ADHD. Are un singur document, cel de la CJRAE Arges, pentru deficiente somatice.
Elevul a fost mutat, la noi in clasa, ca alternativa de integrare, in semestrul II, din anul trecut scolar. A fost primit cu bratele deschise. Atat el, cat si parintii lui si-au exprimat public, in nenumarate randuri, bucuria si recunostinta pentru modul in care au fost acceptati fara nici o rezerva.
Am facut o sedinta cu parintii, ca toata lumea sa-i cunoasca. Le-am explicat ca suntem dispusi sa-i ajutam cu orice au nevoie, chiar stam cu baiatul la ore cand dansii nu pot. Aveau declaratie semnata ca il insotesc la ore. Am cerut un singur lucru: sa il trateze asa cum le cer specialistii, ca sa nu apara probleme.
Le-am cerut copiilor nostri sa il ajute si sa il inteleaga, asa cum o faceau de ani de zile cu colega care are probleme (ADHD diagnosticat si absolut toate documentele medicale si de terapie la dosarul scolii)
Au inceput sa apara problemele. Am incercat sa rezolvam la nivelul clasei. Sedinte cu parintii aproape in fiecare saptamana. I-am rugat sa-l ajute, cu ce considera dansii necesar, fiindca noi ii sprijinim. As fi vrut sa fiti la sedinta cu parintii in care mama fetitei cu ADHD, care este cu noi din clasa I, i-a rugat plangand sa faca tot ce este nevoie pentru el fiindca au o sansa uriasa sa reuseasca.
A inceput sa loveasca. Am stat de vorba cu el si cu parintii, tot la nivelul clasei. Au refuzat consilierea psihologului scolii, pe motiv ca merg la psiholog particular.
Lucrurile au inceput sa degenereze mai tare. Am cerut sprijinul conducerii scolii. Alte intalniri, sedinte la care promiteau cu toti din nou si din nou ca nu se mai repeta.
Au inceput sa fie deranjate orele din ce in ce mai rau. Nu mai era vorba doar de agitatie, de ridicat din banca si de vorbit peste profesor. A inceput sa-si ameninte colegii cu bataia in timpul orelor, cu voce tare.
Parintii nu au mai venit la sedinte decat atunci cand au fost invitati prin curier (sa avem dovada ca i-am instiintat).
Nu au mai venit nici sa stea cu el la scoala motivand ca nu mai au timp, fiindca lucreaza.
Acum ceilalti au inceput deja sa intrebe cu ce au gresit ei: de ce le vorbeste urat, de ce ii loveste, de ce ii ameninta. Le-am cerut sa nu reactioneze, dar sa incerce sa-l opreasca daca loveste pe cineva si sa cheme cel mai apropiat cadru didactic.
Parintii elevului au fost chemati la conducerea scolii, s-a discutat cu domniile lor, li s-au solicitat acte medicale ca eventual sa se poata stabili un alt mod de interactiune cu copilul. Au refuzat, motivand ca sunt confidentiale.
S-a indeplinit procedura legala si cu toate actele necesare i s-a scazut nota la purtare la 6, pe primul semestru, dupa nenumarate abateri, culminand cu: mana invinetita unei fetite, infigerea compasului in propria mana.
Ne-am adresat ISJ Arges si Protectiei Copilului Arges,in scris. S-a facut o sedinta comuna in urma careia cei de la Protectia Copilului ne-au raspuns ca l-au inclus intr-un program de consiliere de 3 luni, iar pe parintii i-au trimis la training. ISJ Arges nu ne-a raspuns niciodata.
Dupa consiliere, la inceputul acestui an scolar, a inceput sa ameninte cu moarte de genul:
te tai, te spintec, te ucid, vreau sa vad sange. Asta aud copii nostri in fiecare zi, in ore si in pauza, asta primesc scris pe biletele, iar unii dintre ei si pe SMS. In ore vorbeste tare, spune aceleasi lucruri si de fata cu cadrele didactice fara nici o problema.
Iarasi comisii, iarasi sedinte, iar copii erau deja la capatul puterilor, diriginta la fel, parintii la fel.
Ne-am adresat si IPJ Arges si Parchetului de pe langa Judecatoria Pitesti. Dansii ne-au spus ca nu pot face mare lucru pentru ca este minor.
Parintii baiatului au facut reclamatie la Comisia Europeana pentru protectia Copiilor cu dizabilitati, considerand ca scaderea notei la purtare are legatura dizabilitatea lui.
S-a facut Comisie de Integrare a minorului de catre ISJ Arges. Potrivit hotararii acestei comisii copilul urma sa stea la ore 3 ore pe zi, deoarece psihologul scoliii a aratat ca dupa aceasta perioada maxima nu mai poate fi stapanit si devine extrem de violent. Toti cei din comisie, inclusiv parintii, urmand sa stea cu el, pe rand cate o zi in clasa. Parintii nu au venit niciodata si i-au cerut minorului sa stea pana la incheierea programului. Culmea a fost ca doamnele inspectoare, aflate in scoala intr-una dintre zile le-au dat dreptate. Atunci de ce am mai facut comisia daca ne respectam obligatiile numai unii?!
Evident ca nici dupa aceasta comisie nu s-a gasit nici o solutie si atunci am declansat protestul, fiindca pur si simplu nu se mai poate.
Sunt copii care au cosmaruri, copii care tresar la cel mai mic zgomot, copii carora le este teama doar cand ii aud vocea. Orele deja sunt o gluma, dar una teribil de amara.
Cam asta este, pe foarte scurt, povestea din spatele protestului.„
(29 de copii în pericol)

(comentariul meu) -Realizati ca prin toata relatarea dvs nu faceti decat sa va bateti si mai multe cuie-n talpa? Sa va explic. Iata succesiunea paragrafelor relatarii dvs: 1. “Elevul a fost mutat, la noi in clasa, ca alternativa de integrare, in semestrul II, din anul trecut scolar. A fost primit cu bratele deschise. Atat el, cat si parintii lui si-au exprimat public, in nenumarate randuri, bucuria si recunostinta pentru modul in care au fost acceptati fara nici o rezerva.. ” (minunat!) 2. “Au inceput sa apara problemele.” (nu precizati ce probleme) ” Am incercat sa rezolvam la nivelul clasei” (reiese, cumva, ca nu erau tocmai probleme grave). 3. “Lucrurile au inceput sa degenereze mai tare.” (devine evident, iata, ca la inceput nu au fost grave) 4. “Au inceput sa fie deranjate orele din ce in ce mai rau. Nu mai era vorba doar de agitatie, de ridicat din banca si de vorbit peste profesor.” (carevasazica, pana atunci doar astea erau problemele pentru care erau facute sedinte saptamanale) 5. “Parintii nu au mai venit la sedinte” (deci pana atunci veneau) 6. “S-a indeplinit procedura legala si cu toate actele necesare i s-a scazut nota la purtare la 6, pe primul semestru, dupa nenumarate abateri, culminand cu: mana invinetita unei fetite, infigerea compasului in propria mana” (pfff, deja imi pocneste capul. carevasazica ati scazut nota la purtare unui copil, si nu oricum, ci 6!, pentru ca invinetit mana unei colege -copiii de invinetesc la scoala si cand se joaca, despre ce vorbim?!- si pentru ca si-a infipt compasul in mana??? adica aveati un copil care se automutila si asa ati gasit de cuviinta sa-l aduceti pe drumul cel bun, dandu-i 6 la purtare?! unde ati invatat, nu va suparati, astfel de practici?! Asta ar innebuni definitiv si un adult deprimat!) 7. “Iarasi comisii, iarasi sedinte, iar copii erau deja la capatul puterilor, diriginta la fel, parintii la fel” (situatia se agraveaza, clar. Si totusi niciun cuvant de ingrijorare/preocupare pentru starea copilului bolnav ce devenea pe zi ce trece si mai bolnav. Halal!) 8. “Ne-am adresat si IPJ Arges si Parchetului de pe langa Judecatoria Pitesti.” (pentru Dumnezeu, vorbiti serios?! ) 9. “Dansii ne-au spus ca nu pot face mare lucru pentru ca este minor.” (regretul ca este minor si nu poate fi inchis undeva, razbate doamna, de-mi scoate ochii -din ce sunteti facuti, voi, oameni?!) 10. “Parintii baiatului au facut reclamatie la Comisia Europeana pentru protectia Copiilor cu dizabilitati, considerand ca scaderea notei la purtare are legatura dizabilitatea lui.” (pe bune?! “considerand”?! adica dvs cum considerati?! ca si de la noi se vede tot asa) Vedeti dvs, doamna, toata aceasta relatare nu face decat sa sublinieze si mai tare ca starea acelui copil s-a agravat la voi in clasa, deci ceva nu a fost deloc ok acolo. E clar ca scoala pe de-o parte, cu toti reprezentantii ei, nu a stiut sa gestioneze situatia, ceea ce e grav, apoi, nu in utlimul rand, insa, parintii -care se fac direct responsabili de atitudinea copiilor lor in raport cu copilul bolnav- au contribuit si ei din plin la inrautatirea starii copilului. Impreuna ati reusit sa faceti o demonstratie de toata jena -la scena deschisa, dar in primul rand in fata copiilor vostri- despre ce inseamna neprofesionalism, egoism, lipsa de empatie, lipsa de omenie. Cam asta e ceea ce razbate pana la mine, cel putin.

(comentariul admin-ului) „Daca vreti sa faceti analiza pe text nu aveti decat. Probabil trebuia sa ne ducem direct la inspectorat sau sa ne invatam copii sa reactioneze. Atunci era bine! Va doresc, sincer, ca intr-o buna zi sa va vedeti copilul topindu-se fiindca se teme si stie ca nu are voie sa reactioneze, sa va vedeti copilul suferind fiindca se duce de rapa munca lui de ani fiindca nu se mai pot face orele si multe, multe altele… I-am mai propus cuiva: bun, noi suntem intoleranti si cum ne-ati mai catalogat. Poate d-voastra stiti un loc unde copilul se poate integra, poate in clasa copilului d-voastra sau a cuiva care va este foarte drag. Noi am incercat sa convingem familia sa caute acel tratament care sa-l ajute, sa-i reduca iesirile din ce in ce mai dure si mai violente, inclusiv tendintele de automutilare. Si nu am reusit si s-a ajuns aici! Poate d-voastra puteti sa-i gasiti cel mai bun tratament fara ajutorul familiei.”

(răspunsul meu) Tocmai mi-ati blestemat copilul, sau mi se pare?! Si nu, nu sa aiba un coleg ca cel ce face subiectul acestei dispute. La modul general, asa. Sunteti o ordinara chiar mai mare decat banuiam, doamna. Multumesc ca m-ati lamurit. Eu n-o sa va blestem copilul -e deja destul de blestemat cu asa parinti. Va doresc doar dvs o viata dupa masura calitatii dvs umane. Atat.

(cometariul admin-ului) „Șiti ceva. Ne-ati facut in toate felurile doar pentru ca ne aparam copii de un copil de o violenta extrema. Poate nu este tratat cum trebuie, dar nu cumva asta trebuia sa o faca familia?! Ce ar fi sa-l luati, cu tot cu familie in clasa si scoala unde sunt copiii d-voastra si demonstrati-ne ca fara ajutorul familiei il puteti integra. Demonstrati-ne cum copii d-voastra vor accepta sa fie loviti, injurati si amenintati, iar familia va ignora cum ignora si copilul si dumneavoastra veti face din el un copil adaptat perfect. Va uram succes!„

(răspunsul meu) Nu, doamna, nici familia singura nu poate razbi fara ajutorul comunitatii, iar voi, comunitatea i-ati tarat prin sedinte peste sedinte, consilii peste consilii, umilinte peste umilinte, note scazute la purtare, reclamatii la Parchet!!! -Dumnezeule, Parchet! Familia lui, doamna, a ajuns pana la Comisia Europeana pentru Protectia Copiilor cu Dizabilitati, cum singura ne-ati comunicat, si v-a reclamat. Cum puteti spune ca este un copil ignorat de familie?! Acesti parinti, doamna 1. au infiat un copil -ce minunat lucru spune asta despre ei, din start! 2. nu l-au abandonat cand au inceput problemele cu el 3. nu l-au abandonat nici cand au primit diagnosticul de cancer cu 1% sanse de supravietuire, ci au stat la capataiul lui zile si nopti, au alergat cu el zile si nopti la chimioterapii, numai Dumnezeu stie cate au indurat. 4. nu au renuntat la educatia lui si sa-l tina acasa, cum fac multi parinti in astfel de situatii, satui de umilinte, si l-au plimbat pe la trei scoli deja. 4. au ajuns pana la Comisia Europeana a drepturilor copiilor cu dizabilitati pentru a reclama acea rusinoasa nota 6 la purtare -rusinoasa pentru cine a decis-o. Toate astea nu arata, oricum ati da-o, profilul unor parinti neinteresati de binele copilului lor. Iar faptul ca se incearca discreditarea lor, invinovatirea lor, faptul ca se loveste in ei intr-un mod atat de abject, spune multe despre cei care o fac.

scari

Și mă opresc aici. Comentariile mele pe pagină au fost mult mai multe, adresate altor părinți/susținători ai protestului. V-am arătat doar dialogul cu administratorul paginii, pentru a vă convinge, în caz că m-ați fi bănuit că mint.

E, și poate acum îmi spune și mie cineva, de preferință dl Mădălin Popa, de ce se impunea să-mi fie șterse comentariile și blocată posibilitatea de a mai comenta pe pagină, și cam ce spune asta despre domniile lor, cei care administrează acea pagină -făcută dealtfel în scopul mediatizării subiectului și mai bunei lui vizibilități.

În fine, să depășim momentul. Am întrebări cu adevărat importante pentru domniile voastre, domnilor părinți protestatari:

Câtă credibiltate credeți că putem să vă acordăm, când susțineți, în repetate rânduri, că părinții copilului nu au adus niciun act medical la școală, și că de fapt copilul nu are ADHD, ci ceva cu mult mai grav -motiv pentru care trebuie să meargă la o școală specială- dar postați un document medical (cu toate datele copilului, de la nume la adresă -gest complet necugetat și ilegal, da, surpriză, chiar și în România)?!

Apoi, vedem în certificatului emis și semnat nu de unul, ci de o comisie întreagă de psihologi, că scrie clar, negru pe alb, că acest copil poate urma învățământul de masă. Carevasăzică, nu există nicio recomandare pentru școala specială sau acasă.

Câtă credibilitate credeți că putem să vă acordăm, când citim în comentariile voastre că certificatul și psihologii ăia de la comisie sunt o glumă, în schimb psihologul școlii voastre știe mai bine? Care, atenție, psihologul școlii voastre dezvăluie cu nonșalanță diagnosticul unui pacient și îi disecă, public, cu lux de amănunte, comportamentul, încălcând astfel grav confidențialitatea medic-pacient.

Câtă credibilitate credeți că putem să vă acordăm când ne faceți vite în comentariile voastre, când îl numiți pe băiatul bolnav „handicapat bătăuș infractor”, când vă argumentați acțiunile cu „poate ne spui și de ce nu trăiesc puii de leu în aceeași cușcă cu puii de iepure” sau cu “nu ne jucăm de-a toleranța pe pielea copiilor, ia-l tu acasă dacă ți-e milă.”?!

Asta în timp ce ne explicați că nu vreți să goniți copilul bolnav, nu aveți nimic cu el, ci cu sistemul. Din cilcul „l-am primit cu brațele deschise, da’ nu prea mult”. Sau „n-am nimic cu el, da să fie la el acolo.”

Câtă credibiltate credeți că putem să vă acordăm, când vă aruncați propriii copii într-o asemenea mizerie, le puneți pancarte în mâini și vorbe în gură pe care apoi le postați pe pagină în numele lor?

Nu merge așa.

Spuneți tot timpul că ați făcut tot posibilul și imposibilul să-l integrați. Și chiar cred că voi chiar credeți asta.

Mai cred însă și că definiția domniilor voastre despre integrare este diferită de ceea ce prevede legea.

Integrare nu înseamnă ca dvs să-l primiți și să-l agreați, iar el să stea cuminte, eventual sedat, în bancă, fericit că a fost integrat.

Integrare înseamnă în primul rând acceptare, deschidere reală. Și multă, multă muncă.

Bineînțeles că nu dvs, părinții, trebuie să știti cum se face asta, ci școala, dascălii, care ar trebui instruiti temeinic în acest sens, de către un sistem, iată, atât de ineficient.

Dumneavoastră, însă, trebuia să fiți oameni. Atât.

Nu știu dacă ați fost sau n-ati fost de la început, dar acum sigur ați eșuat îngrozitor.

Ați făcut “tot posibilul si imposibilul”?

Nu ați făcut decât să-i agravați boala.

Și mărturie pentru asta stau cele trei școli și cinci clase prin care a fost târât, azvârlit de la unii la alții, culminând cu ceea ce se întâmplă în aceste zile.

P.S. Poate veți înțelege câte ceva din această experiență, poate nu.

Oricum ar fi, încă mai sper ca va veni o zi în viețile voastre, când vi se face așa, brusc, o lumină mare în minte și-n suflet, și veți fi conștienți de tot răul făcut în aceste zile. Și o secundă, măcar o amărâtă de secundă, veți lăsa capu-n pământ.