Naftaline -Luni

– Între realitate și poveste, alegi mereu povestea. De ce?
– Nu aleg. Povestea e singura realitate care mă interesează.
– Realitatea nu e deloc de poveste!
– Și totuși e plină de povești.
– Dar poveștile sunt povești! Nu sunt adevăruri!
– Eu am trăit mereu adevăruri de poveste.
– Și când n-au mai fost de poveste?
– Mi-am trăit poveștile doar atâta timp cât au fost adevărate.
– Și apoi?
– Apoi am mers mai departe.
– Puternic ești când rămâi și lupți pentru iubire, nu când renunți -spui asta mereu.
– Rămâi și lupți când există. Dovada că există e reciprocitatea. Rămâi și lupți pentru un partener, împreună cu el, niciodată pentru un nehotărât cu nehotărârea lui.
– Poate uneori celălalt are nevoie de timp ca să vadă.
– Dacă nu vezi un drum nu e pentru că ești orb, ci pentru că nu e drumul tău. Dragostea nu irosește timpul. Îl sfințește.
– Tu nu regreți nimic?
– Ba da.
– Ce?
– Niște iluzii.
– Poveștile (nu) sunt iluzii?
– Poveștile sunt certitudini.
– Si cum poti ști?
– Plecând. Dor.
– Cum e dorul?
– În culori. Și doare.
– Și ce faci?
– Aștepți.
– Ce?
– Să ți se confirme certitudinile sau să doară mai puțin.

– Cât a durat cea mai scurtă poveste?
– O după-amiază.
– Și cea mai lungă iluzie?
– Tot o după-amiază.
– Și cum regreți iluzia, fără să regreți povestea?
– Am spus că este aceeași după-amiază?
– Este?

A zâmbit și a tăcut. Pentru unii poate e mai bine să moară proști.

(aprilie 2016)

Andrei Grosoşiu

*Naftaline = scrisuri care apără poveștile, de uitare

Advertisements

PISIC(ă) şi CERŞETOR

Am ieșit azi de unde mă aflam, să fumez o țigară -stradal, elegant, nepoluant. Câțiva metri mai încolo, un om vorbea cu o pisică. Nu era zdrențuros și nici murdar. Doar ponosit. Să fi avut vreo 60 de ani, sau poate mai puțini, dar greu trăiți. Numai la o privire atentă îți dădeai seama că e un om al străzii. Ținea pisica în brațe și o mângâia și îi vorbea cu așa o bucurie de parcă își revărsa peste ea tot preaplinul de mângâieri și vorbe pe care n-a avut cui să le ofere. M-am dat mai aproape și l-am servit cu o țigară. S-a fâstâcit, a luat țigara și a zâmbit:
– Mulțumesc!…Îi place foarte mult să fie mângâiată. Dacă n-o mângâi, pleacă.
– Și oamenii la fel! zic, mângâind pisica. Cum o cheamă?
– Prietena mea! Dar nu știu sigur, așa-i spun eu, că e singurul meu prieten. Nu știu de unde vine. Poate-i rătăcită de casă, poate gonită, poate i-a murit stăpânul. Ca la oameni! îmi aruncă o privire amară scurtă, apoi râde la mine, știrb, complice. Nu stă tot timpul cu mine, mai pleacă după mâncare, că io n-am ce-i place ei.
– Ce-i place ei?
– Nu ce am io! râde iar.
– Nu aprindeți țigara? Vreți s-o păstrați pentru mai târziu? Vă mai las.
– Nu, nu, mulțumesc! Am uitat de ea! Și n-am foc.
Îi aprind țigara. Trage ciudat din ea. Nu reușește să vorbească și să fumeze în același timp și se îneacă. Mă gândesc cu îngrijorare că poate e bolnav și am greșit dându-i țigară.
– Ce zi frumoasă! zice, când se oprește din tușit.
– Cam bate vântul, dar e frumoasă, da.
– Mie cel mai mult îmi place primăvara! Nu e nici prea cald, nici prea frig, înfloresc pomii…Și oamenii, așa…știți ce zic…
Zâmbesc vrăjită de cât de suprinzătoare pot fi locurile în care trăiește poezia.
– Știu.
Privim amândoi trecătorii, în tăcere. Cu coada ochiului îl văd cum cu o mână mângâie pisica și cu cealaltă se luptă cu țigara. Terminăm de fumat, mă ridic și, înainte să plec, vreau să-i las pachetul de țigări.
– Nu, nu, mulțumesc!
Insist.
– Știți…eu nu fumez. Nu s-au lipit de mine. Altele s-au lipit. Mai bine fumam…
– Păi, și…
– Ați fost așa drăguță, nu puteam să vă refuz. Ș-apoi, nimeni nu se așază la vorbă cu mine, n-am gândit c-o să trebuiască s-o fumez.
– Dar nu trebuia! Nu era nicio problemă! Cum să fumați, dacă nu fumați?!
– Ba trebuia, că tare-i bine să vorbească și cu mine cineva. Să știți că n-am fost om rău. N-am omorât, n-am violat, n-am furat. Nu-s om rău! a strigat în urma mea.
M-am dus să scot bani și m-am întors. Preț de câteva secunde cât mi-a sărutat mâinile amândouă, a privat-o pe Prietenamea de mângâieri și afurisita a plecat.
– Prietenamea, Prietenamea! Unde ești?! Hai să-ți luăm ce-ți place ție!
Zici că l-a-nțeles, c-a apărut imediat și au plecat împreună. Ca doi prieteni. Ce-i drept, el mai mult decât ea. C-așa-i în viață.

*Bietul om, trăiește pe străzile unei țări așa curate și civilizate că nu se mai găsește nici măcar un suflet de câine vagabond să-l iubească necondiționat. Doar o pisică oportunistă.
Tristețile astea pe langă care treceți zilnic nepăsători, nu vă poluează, cetățeni?
Nu, că astea se așază doar pe suflete şi e penurie.
Apoi, mai bine-așa, că-n țara asta nu suntem capabili să rezolvăm problemele decât hingherindu-le, eutanasiindu-le sau ascunzânzându-le sub preș, deci să ne ferească bunul Dumnezeu să cășune cuiva pe cerșetori.

(text scris în aprilie 2016)

20 de ani pentru un torţionar

“Sentinta istorica! Al doilea tortionar al României, Ion Ficior, a fost condamnat la 20 de ani de inchisoare. Verdictul definitiv il trimite inapoi in penitenciar pe fostul comandant al coloniei de munca de la Periprava. De data aceasta ca detinut.
Moartea a 100 de prizonieri a fost razbunata.” -Ionela Arcanu, 29 martie 2017

Nu, victimele nu sunt răzbunate.
Nu știu dacă ar fi fost răzbunate nici dacă acest monstru ar fi primit 20 de ani pentru fiecare dintre cei 100 de deținuți de a căror moarte nu se simte nici azi câtuși de puțin responsabil.
Cum poți răzbuna asemenea suferință?
Cum poți răzbuna faptul că, în vreme ce 100 de familii nu și-au găsit liniștea, viermele ăsta a trăit bine-mersi 88 de ani, a mâncat pensie de 5000!!! de lei/lună (plus 1500 de lei că a fost, ce să vezi!, președintele blocului în care locuia -și de banii ăștia a terorizat și pe-acolo niscaiva locatari)?
Nu poți răzbuna așa ceva, nu poți compensa cu nimic.
Poți doar să arăți respect pentru suferințele celor morți și ale familiilor lor.
Iar 20 de ani nu arată respect, ci doar niște penibile și-atât de tardive scuze, că mi-e mie jenă de jena statului român incapabil până-n ziua de azi să elaboreze un cod penal care să descurajeze orice formă de crimă, în schimb, deosebit de preocupat să taie brațele legii ca să-și apere borfașii și să îngăduie corupția -ceeace tot crimă se numește, una cu bătaie lungă și cu victime incalculabile.
Pentru că, nu-i așa?, nu trebuie să ai mâinile pătate de sânge ca să fii un criminal.

(29 martie 2017)

AMIN

Vă urăsc atât de mult. Din tot sufletul vă urăsc. Voi m-aţi învăţat ura. Iar pentru asta vă urăsc şi mai mult.

bum

Îmi otrăviţi viaţa, îmi mâncaţi zilele, la propriu, timpul vieţii mele -de mai bine de un an nu mai fac altceva decât să mă scald în zoaiele voastre.

În jurul meu se face gol -îmi pleacă prieteni, îmi mor prieteni, mi se sinucid prieteni cu griji şi nesomn, iar ceilalţi nu îmi mai pot fi prieteni.

va urasc bis

Mă uit ce aţi făcut cu ţara asta, cu noi toţi şi îmi arde creierul -nu, nu e un fel de a spune, mă frige MAV-ul ăla în cap. Mă veţi ucide în cele din urmă, nu am nici un dubiu.

Într-un fel sau altul, de acum înainte, voi ne veţi fi ucis pe toţi -rămaşi, sau plecaţi. Că va fi un cancer, un infarct, un AVC, o nosocomială, o sinucidere, ori că vom muri cu voi de gât, moartea noastră va purta semnătura voastră. Şi pentru păcatul ăsta veţi plăti un preţ mai scump decât libertatea, ori averile voastre. Veţi plăti pe multe generaţii de acum înainte.

Pentru că ura asta, cu cât va dura mai mult, cu atât mai îngrozitor va răbufni.

Şi de-ar fi să scăpaţi nejudecaţi de justiţia de aici, veţi trăi cu frică fiecare zi a vieţilor voastre, nu vă va tihni nimic: nici vilele, nici piscinele, nici terenurile de tenis, nici insulele, nici vacanţele, nici sexul cu fetiţe, ori băieţi, nici somnul, nimic.

Veţi trăi hăituiţi de frică.

Iar dacă veţi apuca să muriţi de bătrâneţe, în patul vostru, atunci, fix înainte să puneţi mâinile pe piept, vă va pocni conştiinţa şi veţi pricepe că toate nenorocirile şi crimele de care vă faceţi vinovaţi trebuie şi vor fi plătite cumva. Şi veţi pleca dincolo ştiind că lăsaţi în urma voastră averi pătate cu sânge şi blestemate de milioane de oameni cărora le-aţi distrus vieţile, generaţii întregi. 

Pentru că Sfântul Echilibru Universal există şi nu, nu se lasă cumpărat cu catedrale. Ce să vezi, nu e de vânzare.

Vă urăsc. Vă urăsc cu patimă, din tot sufletul meu şi al strămoşilor mei şi până la moartea tuturor urmaşilor mei. Amin.

JURNAL OUG 13, JURNAL DE ASEDIU

Atunci când justiţia nu reuşeşte să fie o formă de memorie, memoria singură poate fi o formă de justiţie” – Ana Blandiana

***(3 februarie 2017)

Bunicii mei au fost generație de sacrificiu. Părinții mei au fost generație de sacrificiu. Eu am fost generație de sacrificiu.
Istorie scrisă cu sacrificați pentru lăcomia unor scelerați bântuiți de visuri de putere.
Și-acum, gândiți voi că-mi voi lăsa viitorul copilului pe mâna unor borfași penibili, mincinoși, aroganți, disperați și atât de proști încât să-și imagineze că nația asta va mai îngădui o dictatură?!
Chiar dacă-i veți mai duce de nas, o vreme, pe unii, va veni ziua când vor înțelege toți ce faceți.
Cu cât mai târziu, cu atât mai sigur veți sfârși în pușcărie, unde vă e locul -în cel mai fericit caz, dacă ne amintim antecendentele acestui popor, care se înfurie greu, dar nu reacționează deloc bine când se înfurie.
Gata, ajunge! Opriți-vă! Plătiți-vă greșelile, ispășiți-vă pedepsele cu onoare și lăsați țara asta în pace!
Ne-ați otrăvit destul sufletele, ați generat destul haos.
Pentru ce? Să vă salvați cururile și averile și să vă dați liber la furat în continuare? Nu puteți fi chiar toți pe-acolo într-atât de ticăloși.
#ajunge #neamsăturat #nuscăpați #murimcuvoidegât
Iar asta v-o spune unul dintre cei mai pacifiști oameni de pe planeta aceasta. Ceea ce, cred eu, ar trebui să vă îngrijoreze.

 

***(5 februarie 2017)

Nemernicia, în toată oroarea ei:

“Eu cred ca ar trebui sa organizam și noi un miting! Noi, “ciuma rosie”, care aplicam cel mai bun program de guvernare de pana acum. Pentru ca aici ma despart în opinii de Liviu Dragnea. A venit momentul sa vorbim și noi! Cred ca trebuie sa ieșim în strada!” -Lia Olguţa Vasilescu, ministrul Muncii.

Şi tot duamna ministru, pe pagina ei de fbk, detailează:

“Abrogați și apoi plecați!” Mesajul zilei… Asa cum intuiam, nu ordonanța e problema sau, mai bine zis, nu faptul ca nu am știut sa o explicam. Ci ca tehnocratii, care sunt toți la miting, vor sa revină la Palatul Victoria! S-au activat puternic. Ne-au dat numerele de telefon pe Facebook. Cele private, nu cele cu abonamente plătite din bani publici. Ca sa fim înjurați, amenințați, stresați. Vad ca, pe pagina mea de facebook, intra sa ma denigreze și secretarul de stat de la Ministerul Muncii demis in urma cu o săptămână, despre a cărui activitate în slujba ONG-urilor sorosiste și în dauna României nu am vorbit pana acum. Nu mai amintesc nici de circul penibil al USR din Parlament, cu deputati care te urmăresc și la toaleta sa te filmeze cu telefonul și sa strige după tine tot felul de insulte, deputati care dorm de 4 nopti în sala de plen a Parlamentului României, ca orice homeless, pentru a arata ca au cucerit cea mai importanta instituție a statului. Nu e vorba de ordonanța! Dacă nu era asta, era altceva.
S-a încercat cu Bamboo, în aceeași maniera ca la Colectiv. După același scenariu… Nici macar nu au imaginație… Din fericire, “n-au mai trebuit sa moara oameni”, ca sa se poată instala Guvernul lui. N-a mers. Acum se manipulează altfel. Si se arestează. Pentru ca asta se urmărește cu miniștrii care îndrăznesc sa deranjeze statul de drepți și sa corecteze o lege care a blocat administrația locala și centrala și care vad ca, de ieri, se aplica și presei: abuzul în serviciu. Care poate însemna orice! E o prostie sa spui ca se poate fura sub 200.000, când tu ai articole în codul penal care incrimineaza furtul, delapidarea, luarea de mita etc și care se pedepsesc cu ani grei de închisoare. Nu, abuzul în serviciu e bun tocmai pentru ca poate însemna orice și se poate aplica oricui. Oricui deranjează! Ok!
Am văzut în strada oameni care susțin instituțiile de forță. Instituții care vor nu doar sa aplice legea, ci sa facă legea! N-ar trebui să-i vedem și pe ceilalți? E un miting “organizat spontan” duminica. Filialele PNL și USR din întreaga țară se pregătesc temeinic sa aducă în București cat mai multi membri de partid. Numai naivii cred ca politicul nu e implicat în demonstrațiile de strada. Toți politicienii lor sunt acolo. Eu cred ca ar trebui sa organizam și noi un miting! Noi, “ciuma rosie”, care aplicam cel mai bun program de guvernare de pana acum. Pentru ca aici ma despart în opinii de Liviu Dragnea. A venit momentul sa vorbim și noi! Cred ca trebuie sa ieșim în strada! Parlamentul e sufrageria unor domni și doamne fără locuință momentan și avem senzația ca ii deranjam când venim dimineața la serviciu. Și par și un pic stresați ca nu au avut unde sa facă duş… P.S. Voi ce părere aveți?” -Lia Olguța Vasilescu, ministrul Muncii

(Comentariile de susţinere la postarea de mai sus sunt absolut incalificabile)

 

***(6 februarie 2017)

Terminaţi cu prostia asta că are cineva ceva cu bătrânii.

Bătrână e bunică-mea, la 84 de ani, şi mai bătrân e Mihai Şora, la ai lui 100 de ani. În Piaţă am văzut mulţi bătrâni, umăr lângă umărul copiilor şi nepoţilor lor. Spledide privelişti.
N-a făcut nimeni băşcălie de vârsta manifestanţilor de azi de la Cotroceni. Ci doar de imensa lor prostie ticăloasă. Iar asta n-are nimic a face cu vârsta. Aşa au fost toată viaţa lor.
Am resurse nesfârşite de înţelegere pentru multe pe lumea asta -pentru sărmani, pentru nebuni, pentru săraci cu duhul. Dar prostiei dublate de ticăloşie nu-i găsesc nicio circumstanţă atenuantă.
Aşa că eu una nu am găsit nici măcar trist circul de azi de la Cotroceni. Ci doar grotesc.
Bătrânii aceia pe care îi deplângeţi acum sunt din aceeaşi fibră -dacă nu chiar ei- cu cei care aplaudau minerii în ’90.
Evident, asta nu înseamnă că trebuie omorâţi cu pietre, sau că subscriu glumelor scabroase la adresa lor.
Dar respect nu pot avea vreodată pentru aceste specimene.

#pentruVişinescunişterespectceva?

 

***(6 februarie 2017 -dupa duminica grandioasă, cu luminile)

O noapte de neuitat
Mulţumesc, România.
Priveşte-te! Eşti superbă!
Pune bine imaginea asta.
O să ai nevoie de ea curând, când vor încerca să te îngenuncheze, să-ţi aminteşti cine ai putea fi.
Să-ţi ajute Dumnezeu, că ai de luptat cu nişte diavoli.

revolutia 2017 2 -5 februarie 1

revolutia 2017 2 -5 februarie

 

***(6 februarie 2017)

Liviu Dragnea: „Modul de organizare, dimensiunea finanţării acestor proteste, asta arată o organizare profesionistă, ăsta nu e un miting spontan, adică nu e numai spontaneitate, există în spate organizare, sigur sunt şi oameni care vin pentru că aşa cred. Ăsta e planul pus la punct după alegerile din decembrie, e normal, asta e miza – partidul şi guvernul, asta e miza, cum se poate lua puterea toată în România de către cineva având celelalte instituţii. Mai sunt două – parlamentul şi guvernul – după care ceea ce se va vota în România nu va mai conta”.

Da, mă, şi-n teribilul şi elaboratul plan nu s-a gândit niciunul din “finanţatorii şi organizatorii ăia profesionişti” să câştige dracului alegerile, în schimb au pus la cale să vă bage OUG mizerabile pe sub masă cu mâna voastră, apoi să le dea noaptea cu semnătura voastră, apoi să se pişe pe noi zi de zi prin gurile voastre.
Al dracu’ plan! Ia spuneţi, cum au făcut, cum v-au obligat? V-au răpit copiii şi au ameninţat că dacă nu sunteţi maxim de nesimţiţi, de hoţi, şi de otrepe, vi-i omoară, sau cum?
#haisictir
Mă întreb, ăştia chiar sunt pur şi simplu perplecşi, nu pot procesa că aşa ceva e cu putinţă fără să te plătească/organizeze cineva (perplexitate cumva firească pentru nişte indivizi care toată viaţa numai “au organizat mitinguri profesioniste”, “au adus/scos/manipulat” oameni) sau sunt într-atât de josnici?
La câte motive dau străzii să existe, ai zice că au ei un plan ascuns să îngroape PSD-ul cât mai adânc în haznaua istoriei.

#nuscăpaţi #neamsăturat

 

***(6 februarie 2017)

“DNA, SRI, ANAF, ANI sunt corupte!”

Vă incomodează-al dracu’, este?

 

***(6 februarie 2017)

Seninătatea cu care persistă în batjocură aceşti borfaşi abjecţi e deruntantă -sunt pregătiţi să treacă la un nivel superior de infracţiune, şi anume crima, sau sunt sinucigaşi?
#nuscăpaţi #murimcuvoidegât

 

***(7 februarie 2017)

Tăriceanu, răstindu-se la jurnalişti -“Nu puteţi cenzura dreptul parlamentarului de a da legi!”
Drept?! Tu ai drepturi în Parlament?!
Nu, băi, nesimţitule arogant penibil ce eşti, tu eşti acolo să munceşti!
Iar noi, toţi cetăţenii ţării ăsteia, suntem angajatorii tăi.
Ai fix atâtea drepturi cât orice angajat de pe lumea asta.
În schimb ai mult mai multe obligaţii. Morale. Ştii ce-s alea? Evident că nu. Ai ajuns o ruşine -de om şi de politician.
Şi zici că tu eşti al doilea om în stat? Vai mama lui de stat.
Specia asta de politician trebuie să dispară.
Pentru asta ies în stradă.
Voi sunteţi autorii marelui “plan de eliminare” a voastră.
Nu Johannis, nu Cioloş, nu tehnocraţii, nu Soros.
Voi, cu lăcomia şi aroganţa şi tupeul vostru fără margini.
#nuscăpaţi #neamsăturat

 

***(7 februarie 2017)

Vremea nu va fi un aliat nici în seara asta, nici mâine seară -cod galben de ninsori şi vânt în nordul Moldovei (jud Suceava, Neamt, Iaşi, Botoşani) ploi, vânt intens, temperaturi scăzute. Vântul constituie marea problemă, că frigul îl înduri mai uşor.
Dacă ieşiţi la plimbarea de seară, îmbrăcaţi-vă foarte, foarte bine -de preferat pantalonii de ski, pe sub ei încă una sau chiar două perechi de “izmene” flauşate, şosete groase (n-ar strica două perechi), bocanci sau cizme îmblănite, gâtul protejat bine (o cagulă sub căciulă ar fi ideală) fular gros, mănuşi.
Vă spun din experienţa mea de aseară că nu va fi uşor să vă urniţi din căldura casei pe o astfel de vreme, deja obosiţi şi cu gândul că mâine o luaţi de la capăt.
Poate veţi fi tentaţi să renunţaţi, spunându-vă că nu contează unul în plus sau în minus, sau că “oricum, nu se schimbă nimic”.
Amintiţi-vă cât aţi fost de minunaţi până acum. Aţi oferit lumii întregi imaginea unei Românii uluitoare. Cât de mândri ne-am simţit cu toţii!
Din păcate, politicienii noştri înţeleg mai greu chestiunile legate de onoare, de bun-simţ. Încă se uluiesc că suntem nemulţumiţi de un guvern care “a tăiat 102 taxe, a mărit pensii şi salarii” -şi probabil vor rămâne uluiţi de-a pururi că nu acceptăm mita lor.
Continuă să numească minciuna şi abuzul, ordinăriile lor de OUG şi toată bătaia de joc ce a urmat (jignirile, intoxicările şi manipulările josnice, aroganţa fără margini) “comunicare defectuoasă”.
N-au înţeles nimic. Le sunt complet străine noţiunile de Principii, Respect, Verticalitate. Trebuie să-i familiarizam cu ele. Şi pe ploaie, şi pe vânt, şi pe viscol.
Aseară eram atât de zob de obosită -trează de la 4 dimineaţa, după doar două ore de somn, după o săptămână de două ore de somn pe noapte, iar azi urma să mă trezesc tot la 4 dimineaţa, nu puteam efectiv să-mi ţin ochii deschişi- mă simţeam epuizată fizic si psihic. De vreo trei ori am fost pe punctul de a renunţa. Stăteam pe jumătate echipată de plecare, dormind pe picioare, când i-am văzut la tv pe cei cîţiva (atât de puţini, comparativ cu seara din urmă) bătuţi de vânt, în mijlocul Pieţei. Nici măcar nu se oprise circulaţia, păreau cumva stingheri, iar gândul că îi las singuri acolo mi-a fost insuportabil, aşa că am plecat într-un suflet.
Acolo, în mijlocul lor, au trecut toate -şi frigul şi vântul şi oboseala. Mi-a fost cald si bine.
P.S. Bineînţeles că pentru “aleşii noştri” nu contează câtuşi de puţin dacă ieşim noi pe coduri galbene de vreme rea -suntem fie plătiţi, fie manipulaţi, fie mai proşti, aşa, şi nu înţelegem nimic din OUG-uri, din cinstea şi bunele lor intenţii, din nimic în general.
Contează însă pentru noi şi pentru toţi ochii lumii aţintiţi pe noi în aceste zile.
Hai să spulberăm odată pentru totdeauna toate minciunile mizerabile ale borfaşilor ăstora!
Cum era? “Pe aşa o vreme, nu ieşi nici plătit!”
Hai să ieşim, poate îi facem să-şi pună întrebările corecte.

#nuscăpaţi #neamsăturat

 

***(8 februarie 2017)

“Președintele Senatului, domnul Călin Popescu-Tăriceanu a decis sesizarea Curții Constituționale a României, în baza prevederilor art. 146 lit. e) din Constituția României, în vederea constatării existenței unui conflict juridic de natură constituțională între Guvernul României, pe de o parte, și Ministerul Public, prin Direcția Națională Anticorupție, componentă a autorității judecătorești, pe de altă parte.
Conflictul juridic de natură constituțională pe care președintele Senatului îl aduce în atenția Curții Constituționale a României a fost generat de demersurile procurorilor din cadrul DNA, constând în anchetarea circumstanțelor în care a fost elaborat proiectul de ordonanță de urgență al Guvernului referitor la modificarea și completarea Codului penal, respectiv a Codului de procedură penală, fapt care a creat blocaje instituționale.
Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 13/2017, abordează o temă de politică penală a statului român, ori, măsurile de politică penală se află în competența exclusivă a Parlamentului și a Guvernului, alte autorități publice, inclusiv autoritatea judecătorească, pot exprima puncte de vedere în această materie, pot și trebuie să fie consultate, dar nu pot avea putere de interferență, de amestec discreționar, inclusiv de urmărire penală, nici a structurilor Parlamentului, nici a structurilor Guvernului, se menționează în sesizarea trimisă Curtea Constituțională a României.”

Credeaţi că ne-au arătat tot ce pot în materie de ordinărie?
Sunt dispuşi să se pişe pe ea de ţară pentru a-şi salva libertatea, averile, privilegiile. Noi am creat, prin inerţia noastră, aceşti monştri şi raiul în care au belferit-o furându-ne, prostindu-ne, batjocorindu-ne 27 de ani.
Nu mai e nimic de negociat cu ăştia.
Este probabil al 99-lea ceas în care putem să-i distrugem. După asta, oricât v-ar părea de inimaginabil azi, vom avea de îndurat până murim dictatura acestor şobolani. Şi ne vom lăsa copiii şi nepoţii pe mâna lor. Ce-o să le spunem? “Era vreme rea, n-am putut face nimic|”?!
Nu ştiu ce e de făcut exact. Ştiu doar că trebuie să fim foarte mulţi -toţi cei conştienţi de ce se întâmplă în aceste zile. Şi trebuie să facem un zgomot mare, imposibil de ignorat. Zgomot de ţară în pericol de moarte
Deci ce facem?
La modul cel mai propriu cu putinţă, destinul României e acum (doar) în mâinile noastre.
O luăm spre est sau spre vest?
România se lasă îngropată (din nou) în bezna dictaturii, fricii și sărăciei, de niște porci siniștri, sau îi îngroapă ea pe ei într-o lumină atât de mare să se vadă până la Dumnezeu?

#ajunge #trebuiesăplecați #detot #sauosăînecațițaraînsânge #adouadictaturănumaiîncapeaici

 

*** (9 februarie 2017)

Și cum ar putea binele învinge răul, câtă vreme binelui i se cere să respecte toate legile, regulile, principiile, iar răul e liber să se șteargă cu ele la cur -că doar de-aia e rău, nu?
#rezist #șivisezlaunbinerău

 

***(9 februarie 2017)

Antena 3 ne invită la dialog, la rațiune, la împăcare.
“Scoate mânia din România”. Foarte înălțător.
Doar că pentru a scoate mânia din România, trebuie mai întâi scoasă hoția din România.
Țara se află acum în mâinile unor hoți și corupți până la măduvă, capabili, iată, să săvârșească infracțiuni cu mult mai mari pentru a-și îngropa hoțiile și a legifera corupția și furtul. Lipsiți de orice scrupule, de principii, de bun-simț elementar, dând pe-afară de aroganță și tupeu, confundând poziția de angajat al poporului cu cea de proprietar al poporului, afișând zilnic o atitudine de dispreț față de acesta, manipulându-și abject propriii votanți, târând țara în haos pentru interesele lor și doar ale lor, acești nemernici atentează grav la siguranța națională, la viitorul acestei țări.
Eu nu mai pot avea încredere în acest Guvern și mai ales în acest Parlament.
În doar o lună au mințit, au uneltit, au scos sute de mii de oameni în stradă, pe care mai apoi i-au sfidat, jignit, batjocorit zilnic.
Mai nou, încearcă și să-i intimideze.
Îi consider extrem de periculoși pentru viitorul copilului meu și oricâte tăieri de taxe, măriri de salarii, pensii, alocații și alte mite de-astea nu pot avea vreo valoare în această ecuație.
În ochii mei, și-au pierdut legitimitatea de a conduce această țară.
Da, vreau pace și liniște, îmi vreau înapoi viața de dinainte de noaptea de 1 februarie 2017, dar dacă asta înseamnă să mergem înainte tot așa, mă apucă mânia și prefer un război purificator.
Dialogul cu hoți, corupți și toți complicii lor nu mai este posibil. Această toleranță ne-a adus în punctul în care ne aflăm astăzi. I-am îngăduit, sperând că se vor schimba, 27 de ani. După 27 de ani nu cred că mă poate acuza cineva că sunt radicală c-am concluzionat că asta nu se va întâmpla vreodată.
Așa că toți, absolut toți corupții din toate instituțiile statului, trebuie să plece. De tot. Și să nu mai aibă vreodată dreptul să ocupe vreo funcție publică.
Iar ce-o rămâne bun după această deratizare să se îngrijească să dea legi care să taie în carne vie corupția. Și să schimbe constituția aia, astfel încât să nu mai fie posibil vreodată ca o clică de borfași periculoși să confiște o țară și s-o jefuiască și prostească în voie.
#rezist #pânănumairezistșimorcuvoidegât

revolutia 2017 -lozinci

 

*** (10 februarie 2017)

Mint, manipulează, își bat joc în contiuare, doborând zilnic record după record la tupeu și nesimțire.
Îi dau înainte cu necesitatea schimbărilor la Codul Penal, ca și când de-aia am ieșit noi în stradă, împotriva modificărilor cerute de CCR și nu împotriva adăugirilor menite să legalizeze corupția și hoția și să le șteargă dosarele deja existente.
Îi dau înainte cu manipulări dintre cele mai ordinare (vezi 13-14-le cu OUG 13/OUG 14, care au băgat în ceață toți juriștii, constituționaliștii, judecătorii -nu știm cum și dacă se va mai putea scăpa vreodată de capcanele uriașe pe care le conțin) și mai nou fac presiuni asupra celor care sprijină, fiecare cu ce poate, protestele.
Atacă DNA-ul la scenă deschisă și încearcă să-și subordoneze toate instituțiile care ar trebui să țină în frâu corupția. (Țuțuianu, Tăriceanu, Meleșcanu sunt în capul listei celor care va trebui într-o zi să fie judecați pentru declarațiile lor inadmisibile -nu știu la ce s-ar încadra, dar au comis deopotrivă și un act de înaltă trădare și un atentat la siguranța națională)
Pretind că sunt demnitari în timp ce comportă ca niște golani (și golance) de periferie în Parlamentul României și în Guvern -pe banii noștri.
Își manipulează și mint propriul electorat, aruncându-i firimituri de pensii și salarii și tăieri de taxe, ca la sclavii îndobitociți de foame tot de ei, omițând să spună că acest drum pavat cu atât de utopice bune-intenții e calea cea mai scurtă spre un Iad mai negru decât orice Iad ar trăi azi acești oameni.
Sădesc ură, ne sfidează și ne disprețuiesc zi de zi.
Se poartă ca și când voturile din 11 decembrie le-ar fi încredințat țara spre proprie folosință.
Devin pe zi ce trece mai periculoși.
Dragnea și Tăriceanu sunt artizanii acestei cumplite mârșăvii, de o gravitate incalculabilă -dar, iată, cu o miză atât de vitală pentru ei și toți hoții și corupții care cangrenează toate instituțiile publice din țara asta, încât sunt hotărâți să se pișe pe ea de țară decât să dea înapoi. Pentru că înapoi în acest moment, chiar înseamnă să piardă tot.
Ghinion, miza e la fel de vitală și pentru noi -avem de salvat viitorul copiilor noștri.
Hai să le arătăm că suntem mult mai mulți decât le place să mânânce rahat că suntem. Unde mai pui că numele noastre nu pot fi găsite pe niciun tabel cu aduși/scoși în stradă de Olguțe.

*sâmbătă și duminică vor fi proteste masive peste tot în țară, voi reveni cu detalii despre orașele în care sunt anunțate ele. Dar desigur, puteți ieși oriunde vă aflați -dați-ne de veste!
Este extrem de important să fim foarte, foarte mulți. E principala noastră armă, până la urmă. Așa că toți cei care sunteți conștienți de toată batjocura care se întâmplă și de pericolele uriașe care derivă din asta, ieșiți din case. Măcar în weekend. Nu vă temeți de frig -în mulțime e cald Oricum, îmbrăcați-vă foarte bine -tinerețe, tinerețe, da să nu vă mai văd în bascheți și cu gâtul gol, că mi se trezesc instinctele materne și-mi vine să vă trimit acasă ))
*Deşi a născut multe cotroverse, mie ideea cu colile colorate îmi pare foarte frumoasă, la fel ca cea cu luminile de duminica trecută. Duminică asta vom lumina așadar cel mai mare steag al României, de vreodată.
*dați share, că trebuie să ne organizăm singuri, suntem pe cont propriu, l-am falimentat pe bietul Soros.

revolutia 2017 12 februarie

 

 

*** (10 februarie 2017)

Realizați că ministrul “altă întrebare” (mai nou, “fără îndoială”) nu pleacă nicăieri?
Adică tot plătit din banii noștri va fi, doar că la Comisia (ghici!) Juridică, din Parlament, unde se va îngriji ca proiectul lui de lege, care este “perfect legal și constituțional”, să meargă mai departe.

#rezist #nuscăpaținesimțiților #cândmăuitlavoimăiacufrig #înPiațăecaldșibine

 

*** Este pentru prima oară când intru pe pagina Mircea Badea chiar el. Și ultima.
Am văzut postarea de mai jos în comentariul cuiva pe o altă pagină, și în naivitatea-mi nesfârșită am gândit că e vreun fake, sau cont fals. Ghinion, e chiar el.
Se ating, iată, noi “culmi” în prăpastia josniciei.
Iar apetitul oamenilor pentru josnicie (3000 de like
-uri are această postare) este pe cale să compromită ireversibil ideea de om de televiziune și de presă în general.
Într-atât de jos se joacă, deci, acest joc pe care noi îl visăm o luptă pentru valori precum libertate și verticalitate.
Nu e de mirare de ce oameni de eleganța lui Cioloș, de exemplu, nu au prins la marea masă electorală.
Așa arată poporul român în majoritatea lui? Pentru că dacă da, sincer, nu cred că este cu putință să lupți cu așa ceva.

(Mircea Badea -“Unii studenti stau cu mana intinsa ca cersetorii. Au hotarat ca Ordonanta de Urgenta care le da gratuitate la tren e buna. Ca atare, milogii au facut o petitie. Vedeti aici cati milogi schelalaie dupa bani publici. P.S. Luati labele de pe banii publici, milogilor! #rezistati fara bani publici! Mars!”)

 

 

***(11 februarie 2017)

Revendicările cetăţeanului Nora Dincă:

1.Schimbarea acestui Guvern -ei, alături de gaşca Dragnea, Tăriceanu, Ţuţuianu, Nicolae, Nicolicea &co, sunt simbolul sfidării acestui popor de către o clasă politică bolnavă de corupţie, proaspăt prinsă la furat şi care nu a încetat nicio secundă în ultima lună, de când se află la putere, să ne batjocoreasă.

2. Scoaterea definitiv din orice discuţie de vreodată a acelei părţi din OUG 13, care permite spălarea dosarelor penale ale politicienilor şi tuturor clienţilor politici, ba mai mult, legalizează pe viitor corupţia şi hoţia.

3. Modificări în Constituţia României, care să impună negru pe alb, fără drept de interpretări nesfârşite, curăţarea tuturor instituţiilor statului de toată cangrena corupţiei -interzicerea categorică în Parlament, Guvern, administraţii locale şi orice alte instituţii ale statului, a persoanelor care au încălcat vreodată legea (condamnate, ori chiar cu dosare în cercetare -până la o hotărâre judecătorească definitivă care să le ateste nevinovăţia); desfiinţarea imunităţii parlamentare; interzicerea totală şi pe veci a imixtiunii politicului în orice ţine de Justiţie; schimbarea modalităţii de numire a membrilor CCR, CNA, Avocatul Poporului, astfel încât ele să fie instituţii complet independente, nu doar pe hârtie.

Poate par măsuri radicale, dar privind la ultimii 27 de ani şi unde ne-au dus ei astăzi, aflându-ne în faţa unei clase politice infestată de corupţie până la măduvă, cu apucături de Mafie în toata puterea cuvântului, în război cu propriul popor şi cu tendinţe dictatoriale evidente, consider că acest rău nu mai poate fi combătut decât tăindu-i tentaculele de la rădăcină.

 

***(11 februarie 2017)

Reamintiți-vă, cei care aveți amintiri de atunci, mineriadele. Ceilalți, căutaţi înregistrările acelor zile, priviți și plângeți. Și după ce plângeți, învățați din această lecție și n-o mai repetați.
Rezistați. Rămâneți uniți. Așa ceva nu trebuie să se mai întâmple.
Trebuie încheiat acest capitol care nu a putut fi încheiat atunci -era prea curând. Ne revine responsabilitatea de a nu ne lăsa târâți într-un prea târziu.
Atu-ul nostru uriaș e că acum nu mai sunt anii 90.

#rezist #oricâtenevoie #numaiscăpați #acestaeînceputulsfârșituluivostru

Și dacă dl Șora, la cei 100 de ani minunați de verticali ai domniei sale, rezistă seară de seară în Piață, în frig, pentru niciunul dintre noi nu există vreo scuză să n-o facă.

 

*** (12 februarie 2017)

Chirica (primar PSD Iasi) ne asigură că el nu e ciuma roșie. Și chiar îl cred.

L-aș întreba totuși cum va reuși aripa aia onestă din PSD să convingă fără să se curețe de Dragnea, Grindeanu, Olguța, Șerbănescu, Nicolae, Țuțuianu, Meleșcanu și toate ororile asemeni lor din Guvern, Parlament, teritoriu? Și cam care crede el că este raportul oamenilor onești în PSD?
Deși, ligurițele cu miere, oricât de multe, în borcanul cu rahat, sunt compromise să pută.

 

*** (12 februarie 2017)

Când era cât pe-aci să-mi placă de Chirica, ia uite-l cum proptește și ăsta cărunța-n gard și-o dă-nainte cu “comunicarea dezastruoasă”. Un alt ventilator de rahat ambalat ademenitor în suflul schimbării.
“Noi nu trebuie să repetăm greșeala abuzului tehnocraților, cu OUG-urile dnei Prună la Codurile Penale.”
Aceeași minciună nerușinată. Şi nu doar prin omisiune.
OUG-urile lui Prună pe Justiție erau cu adevărat urgente -erau modificări impuse de CCR, ajunse la data scadentă, pentru că Parlamentul -majoritar PSD, ce sa vezi!- refuza să le dezbată.
Să mai reamintim și că niciuna dintre ele nu legaliza corupția și hoția și nici nu încerca să spele dosare.

 

***(12 februarie 2017)

Amiaza zilei de 22 decembrie 1989 -sună tata, răspund eu. Sună de la un telefon public, era gălăgie mare în jurul lui. Striga ca un nebun în receptor: “Suntem liberi, tăticule, suntem liberi! O să crești liberă, tată! Liberă!” -și liberă s-a înnecat într-un hohot de plâns.
Tatăl meu plângea! Atunci am aflat că și tații plâng.
Eram clasa a noua, aveam 14 ani și jumătate.
Ajuns acasă seara târziu, la televizor se anunța formarea Consiliului Frontului Salvării Naționale, cu Iliescu în frunte. “Ce caută ăsta aici?!” întreabă tata, cu glas grav, și toată euforia de pe chip îi este înghițită de trei șanțuri adânci, atunci apărute pe fruntea lui. S-a dus apoi în balcon și a fumat în neștire, în picioare, nemișcat și tăcut, vreo oră. Tatăl meu nu tăcea și nu stătea locului niciodată mai mult de trei minute. Mă tot foiam pe lângă el, era clar că ceva nu e în regulă. Habar n-aveam care e treaba cu Iliescu ăsta, dar tocmai scrijelise pe fruntea tatălui meu trei șanțuri întunecate, așa că deja nu-mi plăcea personajul.
Chipul lui Iliescu a devenit pentru mine, din acea seară, noul sinonim al răului (Ceaușescu îmi fusese cumva predat încă din pântecul mamei -să ne amintim că sunt un decrețel)
Apoi, știm cu toții ce a urmat.
Copilul meu are astăzi 14 ani. Și învață definiția răului -dincolo de Iliescu, care i-a fost predat nu din pântec, ci de-a dreptul în genă.

#rezist

 

*** (12 februarie 2017)

ROMÂNIA, TREZEŞTE-TE

A douăsprezecea noapte. Ba nu, a treisprezecea.

Treisprezece seri consecutive. E din ce în ce mai frig. Sau poate doar am obosit. Mă dor umerii. Sunt îmbrăcată atât de gros că dacă-mi dai un bobârnac, mă rostogolesc. Doar ochii mi se mai văd -obloane prea firave- vântul își face tăios loc prin ei până-n oase.

Rătăcesc prin mulțime. Pleacă oameni, vin alți oameni. Își zâmbesc unii altora zâmbetul-ștafetă.

Multe chipuri cunoscute, fără nume pentru mine, și totuși aproape familiare. Doi tineri, un el și-o ea, îmi oferă ceai cald și-un zâmbet și mai cald -cară după ei, seară de seară, termosuri grele și pahare de unică folosință. Băieții cu tobițele, doamna de 82 de ani, cu jambiere colorate, care se încălzește pe ritmurile lor, bărbatul în scaun cu rotile, veșnic luminos, părinți cu copii la piept, în cârcă, sau de mână. Adolescenți silfizi adună în saci menajeri chistoace de țigări. și oamenii pe lângă care trec se apleacă să-i ajute. Jandarmi, zâmbitori sau absenți, obosiți, înfrigurați…ca și noi. Doar un gard între noi.

De vreo cinci zile, în fiecare zi îmi spun azi trebuie să fac o pauză. Și-n fiecare seară mă reîntorc aici -oricâtă oboseală, oricât frig, oricâtă zădărnicie. Pentru că aici îmi reîncarc bateriile. Cu speranță.

Mă uit la toți oamenii aceștia al căror nume nu-l voi cunoaște vreodată și-mi vine să-i îmbrățișez pe toți. Sunt cocoșați toți de frigul crâncen, dar nicicând n-am văzut atâtea vertebre mai minunat aliniate spre cer, laolaltă.

Și-apoi mă uit la clădirea aia goală, năpădită de rahați și mă întreb ce minte diabolică o fi inventat sistemul ăsta în care e cu putință ca jandarmii, plătiți din banii noștri, să păzească de noi niște rahați, culmea! plătiți și ăia tot din banii noștri! Și cum oare ne-om fi lăsat dresați să fim atât de proști încât să ne îmbolnăvim de frig și de nervi încercând să convingem pașnic rahații să nu mai pută -în vreme ce rahații stau la căldură și mânâncă rahat, că doar ce altceva?

Și m-apucă așa un dor de februarie 1907! Și-așa o furie pe tine care n-ai ieșit la vot și pe tine care #rezist doar virtual. Și-așa o milă de noi, toți frumoșii liberi, cocoșații de frig cu vertebre atât de minunat aliniate spre cer, luați peste picior de toate nevertebratele.

România, trezește-te! îmi urlă creierul și-ntr-o secundă urletul năvălește dureros fizic prin gâtul deja zob. România, trezește-te! se contaminează rapid, cu forță, toată Piața, semn că mocnea în piepturile tuturor.

În spatele fularului meu vesel, cu reni, urlu și plâng -a revoltă, a neputință, a speranță. Privirea mi se intersectează cu alte priviri înlăcrimate. A împărtăși ceva atât de intim precum plânsul poate fi stânjenitor. Nu e. E copleșitor. Pentru un minut s-a făcut cald în Piață.

În liniștea așternută câteva clipe se aude vocea unui prichindel: „De ce doarme România, mami?”

Chiar așa, de ce doarme România?

Gardurile încep să se ridice. Mergem către case, jandarmi, pompieri, polițiști, protestatari, alături.

-Seară bună! le spun, în fiecare seară.

– Pe mâine! îmi răspund, în fiecare seară.

 #rezist  #în4000deoameni #Româniatrezestete #pânănutetrezeștilaruși

 

*** (13 februarie 2017)

Să râdem cu Ministrul Agriculturii, Petrea Daea.

Nu știu de ce, dar mie-mi vine doar a plânge.
Cele mai multe personaje din actualul Guvern (ca dealtfel, cele mai multe personaje din clasa politică românească) sunt o insultă la adresa fiecărui contribuabil din țara asta.
Iar câtă vreme asta ne amuză mai tare decât ne înfurie, ei vor rămâne acolo să elaboreze legi și strategii întru jefuirea până la ruinare a țării și huzureala lor veșnică pe banii noștri, iar noi ca proștii, pașnici în stradă.
#rezist #șiadunfurie #șifuriameameasehrăneștecudisprețulvostru

 

 

*** (13 februarie 2017)

100 de mii, 70 de mii, 55 de mii, 30 de mii, 20 de mii, 15 mii, 8 mii!!! (hai, nu fiți chiar complet nesimțiți). Estimări peste estimări. Și bășcăliile curg zoaie. Zici că se licitează, nu altceva, și la sfârșit pleci acasă cu numărul înrămat.
Estimarea mea: o insulă vie într-o mare de morți, deci un ocean de speranță.
Și de-ar fi fost un singur român în Piață, cerând respect unui Guvern și unei clase politice prinși la legiferat hoția și corupția, tot ar fi fost cazul ca restul lumii să plece capul în pământ a rușine și să tacă.
Aici și acum nu vorbim despre numere, ci despre gradul de toleranță la hoți/corupți/abuzatori/aroganți/nesimțiți agresivi, care te face sau nu complice cu ei.
Principiile nu sunt, slavă Domnului, despre cantitate.

revolutia 2017 26 februarie 2017 1

 

*** (14 februarie 2017)

Aștia așa au de gând să ne pună bocancul pe grumaz în următorii patru ani (cel puțin). Intimidări josnice. Pariu că vor încerca să ne închidă gura și pe fbk?

Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție
“În contextul difuzării excesive în ultimele zile a unor ample materiale care reflectă implicarea copiilor în acțiunile civice desfășurate în spațiul public, Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție precizează că potrivit prevederilor art. 27 alin. (4) din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, republicată, cu modificările și completările ulterioare ”copiii nu pot fi folosiți sau expuși de către părinți, reprezentanți legali, alte persoane responsabile de creșterea şi îngrijirea lor, organisme private acreditate ca furnizori de servicii sociale, instituții publice sau private, în scopul de a obține avantaje personale/instituționale sau de a influența deciziile autorităților publice”, iar nerespectarea acestor prevederi constituie contravenție, care se sancționează potrivit legislației în vigoare.” -Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție

Întrebarea e, îi lăsăm?
Căutați rime noi pentru diseară.
A se lua în calcul că o mulțime de adulți care protestează este mult mai vulnerabilă și mai comod de dispersat cu mijloace de forță, decât o mulțime de adulți cu copii în brațe.
Gazele lacrimonege, bastoanele, tunurile de apă, când pun în pericol copii, dau înmiit mai rău pentru ei și pot fi judecați cu mulți ani de pușcărie -lucru pe care nu și-l va asuma nimeni- și nu, nu vor putea atunci să arunce vinovăția asupra părinților iresponsabili că și-au adus copiii la proteste.
Așa că merg pe intimidări dintre cele mai josnice -după părerea mea, cea mai josnică și mai periculoasă din tot ce au folosit până acum.

#rezist #pregătițirimenoi #șiurlațiledintoțirărunchii

 

***(14 februarie 2017)

Numai vreo mămăică din vârful muntelui poate spune că nu pricepe.
În rest, e plin doar de ticăloși -din gașcă, sau de vocație- care doar se fac că nu pricep și manipulează cu o seninătate înfiorătoare.
Îl auzeam deunăzi la Antena 3 pe unul care se plângea că de unde până unde ideea asta să nu mai aibă parlamentarii imunitate, că și președintele are și ar fi normal să aibă și premierul -și tot neamul lor, zic, pe trei generații de aici înainte, ca să fie treaba treabă.
“Păi, polițistul când pleacă în misiune, are pistol la el, nu?! Să se poată apăra de răufăcători. Tot așa și noi, adică, noi dăm legi care poate nu convin unor oameni…ăăă…infractori…ăăă… chiar unor grupuri infracționale, nu putem să fim așa expuși” -explica dumnealui, indignat.
Ei bine, da, aceste specimene pot merge până-ntr-acolo cu tupeul, încât să compare legea cu infractorul, și imunitatea cu pistolul.
Și nu se opresc aici, nu, nu.
“Domne’, în Germania, de exemplu, nici măcar președintele nu este ales de popor, ci de formațiunea care a câștigat alegerile, care a fost învestită deci de popor, cu un mandat. Ați văzut pe cineva acolo să iasă în stradă să comenteze bugetul, sau alte decizii ale celor aleși?!”
Să fii parte a unei clase politice mânjită până-n gât de hoție și corupție, plină-ochi de băieți cu averi colosale -bugetari, altfel, toată viața lor- și golani de cea mai joasă speță, proaspăt prinsă la spălat dosare și legalizat hoția și corupția, și să ridici pretenții de a suporta vreo comparație cu demnitarul german, ei bine, asta e culmea tuturor culmilor tupeului.
Și uite-așa ți se scoală păru-n cap de oroare și silă și-i mulțumești lui Dumnezeu că nu ești moderator, că-l scuipai fix în ochi și te reprofilai să vinzi pâine, cinstit, la alimentara din colț.

 

***(14 februarie 2017)

-Trebuie să te oprești din chestia asta, că te îmbolnăvești.
– Nu pot. Nu vezi că nu mă lasă?
– Și ce vrei, să faci vreun atac cerebral, să-ți pocnească spaghetele alea din cap? Ai un copil de crescut.
– Cu atât mai mult.
– Ești de nerecunoscut. Nu mai zâmbești, nu mai scrii păpăzii…
– Astea nu mai sunt vremuri de zâmbit și de păpăzii. Chiar nu pricepi cât e de grav tot ce se întâmplă?
– Dă-i dracului. Viața trece și ai doar una. Crezi că ai tu puterea să schimbi ceva? Trebuie să te oprești.
– Nu pot. Pur și simplu, nu pot.
– Cine căpia pe toată lumea cu Nu există nu pot?!
– Nu-nțelegi, e altceva, cu totul altceva! E ca și când mi-ai cere să nu mă mai spăl. E o chestiune de igienă personală elementară.

#rezist

 

*** (16 februarie 2017)

“Deputaţii din Comisia de Sănătate anulează reforma controlului în domeniul sanitar şi trimit Inspecţia Sanitară înapoi, sub control local”

Și astea erau promise în programul lor de guvernare?
Dacă i-aș fi votat, astăzi îmi smulgeam părul din cap, fir cu fir.
Dar, stai, oricum fac asta.
La naiba, dacă-i votam, astăzi încă puteam să sper orbește în bunăstarea ce va să vie și urlam pe-aici ‘Huo, tefeleilor sorosiști johanniști fasciști antiromâni destabilizatori derbedei drogați manipulați ce sunteți, jos labele de pe guvernul ales democratic care nu-l lăsați să-și facă treaba mare promisă pentru țară!!!’
Dar așa, și fără păr și fără speranțe…și cu banii luați.
Nu mai bine lăsăm aleșii să-și facă toată treaba mare, să curgă râuri, râuri de treaba mare a aleșilor democratic aleși, să se înece țara în treaba mare, tărâmul făgăduinței de treabă mare de aleși să scrie pe noi peste patru ani?
…Nope. Eu #rezist.

 

***(15 februarie 2017)

“Nu înţeleg de ce se vorbeşte de acea dispoziţie de recuperare a prejudiciului. Este exagerată şi pune sub semnul întrebării semnificaţia gestului de clemenţă” -Șerban Nicolae

Chiar așa! Păi ce clemență e aia dacă lași omul fără bani?! Ca să nu mai vorbim că e cu neputință să returnezi într-un an tot ce-ai furat într-un sfert de secol.
Nu mai exagerați și fiți omenoși, vă rog! Că doar n-au omorât pe nimeni. Au furat și ei un pic din banii noștri de spitale, de școli, de salarii pentru medici și profesori, de autostrăzi, ce mare lucru?!
Propun să le dăm timp să returneze prejudiciul până mor, și dacă nu achită suma până atunci, aia e, că doar “de morți numai de bine”.
Noi să fim niște buni cre(ș)tini.

 

*** (18 februarie 2017)

“Grindeanu dezamorsează protestele?!”

Simplul fapt că vorbește încă din calitatea de premier, este o sfidare.
Oamenii cer respect, domnule Grindeanu, domnilor Dragnea, Tăriceanu, Nicolae, Țuțuianu și toți golanii la costum, din fruntea țării, care habar n-aveți ce e acela un domn. Iar respect ar fi însemnat să dați vreo dâră de semn că ați înțeles despre ce vorbim, că vă conștientizați bubele din cap, că aveți rușine.
Atâta timp cât concurați la tupeu cu șuții de buzunare din autobuze, care prinși cu mâna în buzunarul omului, îi explică arogant că i s-a părut și e el paranoic și îi mai și ține pledoarii despre încredere, atâta timp cât puteți să puneți capul pe pernă, să vă uitați dimineața în oglindă, să mâncați, să vă priviți copiii în ochi, să vă suportați când știți foarte clar ce ați făcut și continuați să faceți, când manipulați în cel mai mizerabil mod cu putință și vă pregătiți să distrugeți o țară pe multe generații de acum înainte, atâta timp cât mai puteți găsi argumente la toată această criză pe care ați generat-o cu bună știință și cu mâinile voastre, că n-a venit Soros, Johannis, tehnocrații sau sfântul Duh să dea OUG-uri pe sub masă, noaptea, să legalizeze corupția și hoția și să vă scape de dosarele de penali ce sunteți și niciun moment, un moment măcar! nu vă recunoașteți vina, nu aveți dreptul să vă adresați celor care #rezistă și #văvăd -cu atât mai puţin de la o televiziune prietenă lor.
Iar de dezamorsat, nici de-ați vrea, nu aveți cum să dezamorsați o bombă elaborată de partidul dvs vreme de 27 de ani și amorsată în urmă cu 19 zile.
Tic-tac, tic-tac.
Întrebarea nu este dacă va bubui, ci când.
Și mă tem că nu aveți nici anvergura caracterului, nici anvergura putinței efective de a schimba asta. Și că, oricum, ați ratat momentul.
Acum, numai Dumnezeu, probabil, va hotărî ce preț trebuie să plătească țara asta și oamenii ei, când totul va bubui.

 

*** (18 februarie 2017)

Domnule Grindeanu, nu vreau domne’ să o luați personal și nu știu cum să mai explic ca să înțelegeți.
N-am nimic cu dumneata -poate chiar oi fi un om bun, habar n-am. Dar dacă te-ai pretat la a fi marioneta unui Dragnea și ai fost în stare să supervizezi o ticăloșie de calibrul OUG 13 -și s-o continui cu OUG 14, formulată în așa fel să împută și mai rău totul- înseamnă n-ai nici coloană vertebrală, nici conștință. Iar fără astea, orice te-ai obosi să ne explici e degeaba. Pentru că fără astea nu există încredere.
Imaginează-ți următoarea situație, domnule Grindeanu -îl prinzi pe unul cu capul în seiful dumitale. Strigi după ajutor, vine poliția, el te minte acolo în fața polițistului, privindu-te în ochi -“Cum, domne’, să vreau să te fur, sunt noul iubit al mamei tale, ea m-a invitat în casă și mi-era sete și m-am dus să beau un pahar cu apă, când ai dat năvală peste mine, dar dacă n-ai avut răbdare să-ți explic… ok, e și vina mea că m-am emoționat și n-am comunicat bine, dar te rog ai încredere în mine și în mama ta și nu distruge iubirea noastră, avem planuri mari împreună, o să-ți fie și ție bine, o să vezi… auzi! cum să spui că am intrat prin efracție?! Nu plec, domne, nicăieri, n-auzi că mama ta m-a lăsat să stau aici?” Și polițistul pleacă și tu rămâi năuc, cu infractorul pe cap, pentru că da, fatalitate, el e chiar iubitul mamei tale și ea l-a adus în casa voastră și, ghinion, ea nu te crede pe tine că i-ai prins iubitul cu capu-n seif, ci-l crede pe ăla. Iar tu trebuie să stai cu el în casă în următorii ani.
E, să-mi spui dumneata mie acum, cam cum ai trăi cu situația asta, cât chef de reconcilieri ai avea și mai ales de unde ți-ai procura încrederea?

 

***(20 februarie)

Cred că am răspunsul. Știu cum voi rezista în următorii patru ani. Mi-e din ce în ce mai clar că pe voi nu vă mai clintește nicio revoluție din nesimțirea și determinarea de a ne fura până murim, lăcomia e-n gena voastră, dinlăuntrurile vă sunt hidos de putrede și strâmbe.

Conștiință, principii?! Ha ha, ce glumă bună!

Manipulați abject și masiv, ticăloșia vă este singura rațiune.

Poate doar vreo răscoală ca la 1907, cu furci și topoare, să vă mai oprească. Exclus însă, e tardiv, suntem prea educați, cu mâinile prea fine şi cu prea multe principii pentru dreptate astfel împărțită. Şi e foarte bine că suntem aşa, ăsta e lucrul care ne deosebeşte fundamental de voi. Dacă ne veţi fura şi sufletul, abia atunci ne veţi fi furat totul.

 

***(22 februrie)

Până când voi #rezista?

*până când toți cei responsabili de a fi pus la cale/a fi girat cu semnătura lor/a fi îngăduit prin lipsă de reacție mârșăvia OUG 13 (+mârșăvia OUG 9) veți fi judecați pentru faptele voastre și veți plăti -altfel decât “politic”.
*până când Dragnea, Tăriceanu, Țuțuianu, Meleșcanu, Grindeanu, Iordache, Șerban Nicolae, Codrin Ștefănescu, Olguța Vasilescu -și toți cei care prin atitudinea și declarațiile voastre publice, prin aroganța și tupeul vostru ați manipulat mizerabil și ați pus (și puneți în continuare) în pericol țara asta- veți dispărea din Parlament, Guvern și orice instituție a statului. Adică până când personaje ca voi nu vor mai fi plătite (și) din banii mei și vor fi interzise prin lege la butoanele țării. Este aberant să lași vistieria, legile și soarta unei țări întregi pe mâna unor astfel de specimene.
*până când CNA-ul va fi schimbat din temelii și modalitatea de numire a membrilor lui nu va mai permite pe viitor în audio-vizual derapaje inadmisibile -manipulări îngrozitoare, răspândirea de minciuni halucinante, transformarea jurnalismului în hazna- al căror efect este catastrofal în creierul și conștiința consumatorilor.
*până când directorii de spitale și școli vor fi numiți exclusiv pe merite profesionale -prin concurs, adică, și nu prin concursuri de împrejurări
*până când toate cheltuilelile din sectorul public vor fi transparente, în cele mai mici detalii.
*până când vor fi elaborate sancțiuni drastice pentru toți cei care fură sau gestionează prost banul public. Sunteți timorați, vă e groază să mai semnați ceva?! Să vă fie, că nu lucrați cu bugetul familiei voastre, ci cu bugetul statului, cu sudoarea unui popor întreg. În 27 de ani n-ați înțeles că nu vă aflați acolo să vă căpătuiți și să huzuriți pe spinarea sclavilor resemnați, apatici, sau pe care v-ați îngrijit să-i îndobitociți într-atât încât să dea din coadă când le aruncați vreo ciosvârtă de la festinurile voastre -plătite de ei, cum altfel! Iar acum sunteți indignați că sclavii vă cer socoteală?! Vă cer pentru munca lor, aroganți netrebnici ce sunteți! În seara de 31 ianuarie 2017 și fiecare zi din cele trei săptămâni care au urmat (LATER EDIT, 22 februarie 2018 – şi în fiecare zi din ultimul an), ați pierdut dreptul la orice brumă de încredere din oficiu. Ați dat, pe față, măsura ticăloșiei voastre și ați confirmat că în 27 de ani nu v-ați schimbat deloc, doar ați mimat schimbarea. Din acest moment electoratul vostru rămâne încremenit la cele 3 milioane și-un pic. Iar electoratul vostru e bătrân sau/și din gașcă. E timpul să înțelegeți -și dacă nu înțelegeți, să fiți obligați prin lege să înțelegeți- că într-un stat normal, funcțiile trebuie ocupate de profesioniști, nu de amatori/amante/rude/clientelă de partid. E timpul să simțiți pe umerii voștri toată responsabilitatea din vârful pixului cu care semnați orice. Vă simțiți hăituiți de DNA? De ce, domnilor, dacă sunteți bine-intenționați și profesioniști și nu încercați mânării?!

Cam asta aștept eu -ba chiar, în calitatea de cetățean contribuabil în țara mea, cer cu insistență- de la guvernanți, parlamentari, primari, funcționari publici, pătiți (și) din banii mei, carevasăzică (și) angajații mei. Respect. Elementar.
#rezist 

 

revolutia rezist

 

#menot

 

Hai, şi s-o lămurim odată, că mi-e greu s-o iau de la capăt cu fiecare. Vă mulţumesc că aveţi aşteptări (şi) de la mine şi mă consideraţi un vector de opinie, dar nu, nu voi posta pe pagina mea #metoo.

oita neagra

În primul rând pentru că nu am ce să povestesc, ce să denunţ. Pesemne, mă număr printre cele din cale-afară de norocoase -deşi văd că unii nu concep această variantă: „Nu există, domne’, să nu fi întâlnit niciun porc în viaţa ta, să nu fi fost tu măcar un pic agresată!”

O, am întâlnit, da, destui porci!  Şi încă şi mai mulţi boi (câtorva le-am şi vărsat/spart nişte pahare-n cap). Dar, slavă Domnului, nu mai mulţi decât bărbaţi, astfel că am reuşit, cel puţin până acum, o relaţie sănătoasă, frumoasă cu sexul opus.

Desigur, am fost hărţuită pe stradă şi în toate mijloacele de transport în comun, ani la rând, zilnic, până mi-am luat maşină -ce fată/femeie n-a fost? Dar n-am rămas cu traume care să mă bântuie, nici n-am fost victima unui viol, nici a unei tentative de viol şi, la naiba, nici nu mi-am vândut trupul nimănui, pentru nimic vreodată -aviz celor convinşi că nu există femei norocoase în direcţia asta, ci doar „femei cu principii flexibile, numite popular curve”.

Acuma, dacă faptul că am râs cu sinceritate şi mi-a făcut plăcere când un şef -mi-era şef demult şi nu, nu s-a dat la mine niciodată- a exclamat în gura mare, într-o seară, la o petrecere a postului, când ne-am întâlnit pe scări: „Arăţi ca o bancnotă de 1 milion de euro!”, sau dacă nu consider hărţuire -ci cel mult bâzâitul unei muşte de partea cealaltă a geamului- o invitaţie la ceai, pe fbk, fie ea şi agramată şi la 11 noaptea (slavă ţie, Mark, că ai inventat secţiunea others!) dacă astea fac din mine o tâmpiţică uşurică ieftină, înseamnă că asta sunt şi basta.

Şi, cu atât mai mult, ar fi o ipocrizie să #metoo.

Apoi, toată campania asta a mers până-ntr-acolo încât a devenit ea însăşi agresivă şi hărţuitoare -aproape trebuie să te simţi prost că n-ai fost violată/agresată/măcar pipăită un pic. Ba eventual eşti şi laşă/mincinoasă/n-ai curaj să recunoşti, ori eşti cam proastă şi cam curvă şi nu prinzi nuanţele.

Iar la aşa isterii nu voi subscrie vreodată.

 

COALIŢIA PENTRU ÎNVRĂJBIRE

Nu, Coaliția pentru familie nu a crescut peste noapte, ca vrejul de fasole al lui Jack, dintr-o strategie de tensionare a societății, ci din contră, ea a fost aruncată pe piaţă pentru a detensiona o fierbere din ce în ce mai mare a unei furii colective mocninde de prea mult timp și care avea un singur destinatar -cei care ne conduc, politicienii.

S-a mers la sigur cu aceste teme ale Coaliției -teme invariabil dovedite dezbinatoare și născătoare de isterii în orice societate, pentru că, nu-i așa?!, resursele de ură și prostie ale oamenilor sunt nelimitate.

Au fragmentat astfel uriașa și minunata noastră furie care îi viza doar pe ei și care ar fi riscat să-i scoată definitiv din cărți pe jucătorii cei mai vechi și mai importanți (și deci cu cel mai mult de pierdut -de la libertatea de a huzuri pe spinările noastre, până la libertate, la propriu).

Au creat supape în care să ne irosim energia și furiile.

A fost suficient să răsune din gloată “homosexualii, un pericol!”, că gloata s-a năpustit -să le interzică drepturi pe care nu doar că nu le aveau, bieții, dar nici măcar nu le ceruseră, să-L apere pe Dumnezeu, care nici El, bietul, nu a cerut asta.

La 70.000 de semnături nu a existat reacție -a fost slabă, a trecut repede. Câteva luni mai târziu au venit cu 3 milioane -suspectă perseverență, chiar și pentru niște descreierati precum cei din Coalițiile de gen- moment în care toți cei care până atunci își păstraseră capul pe umeri, și l-au pierdut și ei. Nici nu avea cum să fie altfel. Nu aveai cum să nu reacționezi la așa ceva -3 milioane de cetățeni din țara ta încearcă să înfiereze din senin niște nevinovați.

Apoi, ni s-au tot tot servit supape de redirecționare a furiei, cele mai multe însă “livrate” tot de Coaliția pentru familie -avortul a fost o alta importantă dintre ele.

Oricum, și dacă, pintr-un miracol, ne-am fi prins cu toții de manevra politică din spatele acestei mișcări, e genul de situație în care orice-ai face tot prost iese.

Malefică broderie! Dar, trebuie să recunoaștem, de geniu.

Nici nu mai contează dacă se va face sau nu vreodată un referendum pe aceste teme -modificarea în Constituție a definiției familiei vs drepturi civile pentru homosexuali, pro-life vs proavorturi.

Meciul a fost câștigat deja. De ei. De cei de la butoane, băieții care învârt banii și viețile noastre după bunul lor plac, băieții cu jugul de pe spinările noastre, iadul nostru de pe lumea aceasta -politicienii, la costum și in sutane.

Coaliția pentru învrăjbire.

De fiecare dată când sărăcia, nemulțumirea, furia sclavilor atinge cote alarmante, ei confecționează războaie sociale -mai mici, sau mai mari, după cum se impune- din cel mai etern, inepuizabil material (in)uman -ura.

Acum o să uităm că-i urâm pe ei. O să fim prea ocupați, din nou, să ne urâm între noi.

(mai 2016)

da 8

DOR

dor de toate câte-am netrăit, fugind
dor de toate câte n-am putut păstra
dor de toate câte nu le-am spus
dor de toate câte nu le-am auzit

dor de îmbrățișări care ne-au odihnit
dor de îmbrățișări care-au murit
dor de îmbrățișări care n-au fost
dor de îmbrățișări fără motiv

dor să fii surpriza unei zile de luni
dor să fii lumina din ochii cuiva
dor să fii primăvara unei vieți
dor să fii rostul unei așteptări

dor de zbor
de putem orice
de iluzii
de niciodată mai puțin
de tot ce-am fi putut fi
dor de nebună de dragoste
dor să te simți în pericol de moarte-ntr-o noapte de prea multă iubire
dor să mai lupți
dor să mai crezi
dor să mai merite

Un infern de dor prin venele noastre și nicio aripă de înger
-condamnare pentru crima de a nu fi avut curajul să trăim până la capăt decât iluzii

#păpăzii (mai 2016)

O FURNICĂ

Poveste adevărată

Eram adolescentă și plimbam în parc gemenele unor prieteni de familie. Aveau cam 5 anișori. Rodica și Eliza. Eliza, perfectă, genul decorativ, Rodica, mai urâțică, dar splendidă. Înțelegeți voi 🙂
Rodica avea un tricou cu o furnică mare desenată pe piept.
Conversație cu Rodica.
Ea: Ce-i asta?

Furnica
Eu (la vârsta când începeam probabil să mă visez mamă, plină de răbdare și zâmbet): O furnică!
Mai facem 5 pași, iar:  Ce-i asta?
Pauză scurtă – eram ușor derutată, mă așteptam să trecem mai departe, la conversații în care eu să-i împărtășesc “învățăminte valoroase” de care avea să-și aducă aminte până la adânci bătrâneți.
O furnică! îi răspund totuși, la fel de plină de zâmbet și răbdare.
… M-a ținut așa vreme de juma’ de parc, respectiv juma’ de oră de mers, repetând în buclă la fiecare 5 pași “Ce-i asta?” și eu răspunzându-i, cu zâmbetul din ce în ce mai ofilit și răbdarea în cădere liberă: “O furnică”.
Când mi-a fost foarte clar că-și bate joc de mine, “o furnică” a sunat de-a dreptul amenințător, însoțit și de privirea “dacă mai întrebi o dată, te arunc în lac”.
A tăcut o vreme, cât să-mi dea iluzia că a înțeles mesajul.
Apoi, dintr-odată ridică iar privirea spre mine.Trage aer în piept. O țintuiam cu sprânceana stângă ridicată până la ceafă -un tic genetic, moștenit de la tata, prin care anunț furtună mare. Părea că dă înapoi, când, îmi trântește dintr-o suflare: “Și de ce e furnică?!” Și imediat își ridică și ea sprânceana (dreaptă!) – nu chiar până la ceafă, că era abia la prima încercare. 🙂))
Acela a fost primul moment din viața mea când am intuit cumva că a fi părinte nu e treabă ușoară.
Si uite-așa, în loc să-i ofer eu ei învățăminte de care avea să-și aducă aminte până la adânci bătrâneți, mi-a oferit ea mie

(mai 2016)

SHHH

Eu nu știu dacă domnul Ovidiu Popescu este un om bun sau un om rău, un părinte bun sau un părinte rău, un profesionist sau un imbecil iresponsabil.

Nu știu dacă performanțele lui Dor Popescu sunt rodul unei mari pasiuni pentru munte – moștenită genetic, sau deprinsă în familie, iar nu știu- sau al unui orgoliu patern inconștient.

Nu știu de ce cei cinci alpiniști profesioniști, printre care și doi minori, au ieșit pe munte ieri, pe un vânt de 100 km/h și risc de avalanșă 5 din 5. Poate pentru că antrenamentul unui alpinist profesionist, care se pregătește pentru unele dintre cele mai grele competiții din lume, e musai să includă și cele mai vitrege condiții de vreme? Nu știu.

Nu știu de ce au ales drumul cel mai riscant, nu știu ce discuții au avut loc, dacă au avut loc -poate aveau la activ zeci de drumeții similare, poate asta era o rutină pentru ei. Nu sunt alpinist, nu am fost acolo cu ei. Nu știu.

Și nici voi nu știți.

Dar sunt părinte. Și știu sigur că dl Popescu e un tată care care-și iubește copiii -pentru că și-a dorit nu doar ce e mai bun pentru fetele lui, ca orice părinte, ci un destin măreț pentru ele. Și mai știu că un astfel de părinte, oricât de nebun, oricât de dornic să se împopoțoneze cu trofeele copilului, nu și-ar duce conștient copilul la moarte.

Noi, părinții obișnuiți, de copii obișnuiți, nu vom putea, oricât ne-am strădui, să înțelegem cum funcționează mintea și sufletul unui părinte ca dl Popescu, unui copil ca Dor. Nici chiar acei dintre noi care am făcut cândva sport de performanță. Pentru că alpinismul este un sport extrem. Este un sport în care se moare. Des. Iar cei care îl practică sunt perfect conștienți de asta. Chiar și la 13 ani. Altundeva decât în spaimele voastre personale, Dor v-a părut vreodată un copil nefericit?

Ar trebui interzis alpinismul de performanță copiilor până-n 18 ani? Să fim serioși, nu există performanță în sport început la 18 ani.

Și de ce adică am fi noi părinți mai buni decât Popescu?! De ce am fi mai responsabili pentru că ne căcăm pe noi de frică și când ne iese copilul (de 14 ani!) afară singur cu bicicleta? Sau pentru că preferăm să ne ținem odraslele „în siguranță” lângă noi, cu nasul în tv,  telefon, tabletă, cărți?

Nu sunt oare și acestea -mai ales acestea- forme de egoism, influențe nefaste în destinul copilului nostru? Și oare fricile noastre nu sunt de fapt comoditățile noastre? Opțiunea noastră pentru „mai bine un copil mediocru și sănătos și viu”, nu e cumva mai mult pentru liniștea noastră decât pentru binele lui? Nu e felul nostru de a ne condamna copiii la destine mediocre, de a le rata șansa la strălucire?

Și dacă pentru copil e mai important să doboare recorduri decât să moară de bătrânețe? Dacă riscul, adrenalina îl fac pe el fericit? Dacă doar așa și nu altfel se simte el viu?

Nu știu. Dar mă întreb.

V-ați pus vreo secundă problema că poate Dor, în scurta ei viață, a trăit cu mult mai intens decât mulți dintre cei care decretați azi că e mai important să trăiești 100 de ani, fie ei și neîmpliniți, nefericiți, plictisitori, fără vreo dâră de sens sau de frumusețe?

Sau că oricât ați da voi acum într-un tată zdrobit -care da, undeva a făcut o greșeală fatală,  poate chiar totul a fost greșit- și oricâte instanțe omenești l-ar condamna la oricât de grele pedepse, toate sunt pistol cu apă pe lângă pedeapsa pe care deja o îndură, și la care e condamnat pentru tot restul zilelor lui din viața aceasta -dorul de Dor?

Și chiar nu putem păstra nici o zi de tăcere? O nenorocită de zi de tăcere nu putem da răgaz unor părinți să-și plângă copiii?

Și dacă nu pentru ei, măcar pentru copii?

Putem, vă rog, un pic de decență?

da 22