DA AVORTULUI, NU IPOCRIZIEI

Între crima de a face un avort și crima de a aduce pe lume în aceste vremuri un suflet căruia nu-i pot asigura o viață în siguranță, un viitor sclav pe plantațiile lăcomiei fără de margini, pe care nu-l întreabă nimeni dacă vrea asta, o voi alege întotdeauna, fără să clipesc, pe prima.
Apoi, cine poate hotărî cum e mai bine decât cea care-l poartă în pântec, cine poate ști mai bine dacă nu ea?
Nu poți obliga pe nimeni să procreeze, nu poți ignora persoana mamei – infinit mai complexă decât zigotul din ea- și mai ales, nu poți forța aducerea pe lume a unui suflet nedorit până nici de mama lui.
70 de mii de români spun NU avortului?! Poate că înainte de a striga Nu avortului, cei 70 de mii ar trebui să strige Da educației sexuale în școli.
familii nevoiase
După 21 de zile (3 săptămâni), embrionul are greutatea de 1 gram, lungimea de 2 sau 3 milimetri, și lățimea de 4. Până în săptămâna a douăsprezecea de sarcină, ceea ce se dezvoltă in uter se numeste embrion -deci nu este o persoană. Practic, în primul trimestru de sarcină, fătul este un apendice al mamei. Abia după luna a șasea, spun studiile, forma de viață ce crește în pântecul femeii simte durere. Din acest motiv, după șase luni nicio legislație din lume nu mai permite avortul -considerându-se că în această jumătate de an pot fi depistate orice eventuale probleme ale fătului, iar femeia însărcinată poate hotărî dacă acceptă sau nu rolul de mamă. Este o decizie uriaș de importantă în fața căreia nu e firesc să stea niciun obstacol și nicio judecată lumească.

MatrixPod

* Un punct extrem de sensibil și de dezbătut al acestei teme este decizia mamei de a da naștere unui copil cu probleme de sănătate ce-l vor face dependent de ea tot restul vieții. Bineînțeles că și unui copil născut fără nicio problemă i se pot întâmpla accidente -dar asta e chiar ceva ce nu putem controla (încă, și probabil niciodată).
Recunosc, nu înțeleg astfel de decizii. Dar nici nu le condamn -nimeni nu are dreptul să judece așa ceva.
Și tot așa, nimeni nu are dreptul să judece că eu aș hotărî să întrerup o sarcină la primul semnal de alarmă majoră. Fără să stau pe gânduri. Și nu, nu de groaza căratului crucii pe care o presupune un copil cu nevoi speciale, ci de groaza de a aduce pe lume un suflet condamnat la o viață de chin pe care sigur nu și-o dorește și n-a făcut nimic ca s-o merite, un suflet care după ce eu n-aș mai fi, ar rămâne complet singur și vulnerabil într-o lume mai ocupată să urle “Avortul e crimă”, decât de stoparea crimei numită Indiferență -la suferințele vizibile, palpabile, certe, de lângă noi.
Dacă ăia 70 de mii de-și consumă energia pe un astfel de demers, ar adopta fiecare un copil al nimănui azvârlit de vreo bezmetică iresponsabilă, needucată care a considerat asta o crimă mai mică decât avortul, am trăi poate într-o lume ceva mai bună. Oricum însă. nici atunci nu și-ar câștiga dreptul de a se pronunța pe decizia altcuiva decât a lor, de a da viață sau nu. 
Advertisements

One thought on “DA AVORTULUI, NU IPOCRIZIEI

  1. ok.imperfect si perfect.viata uneori e imprevizibila…stiinta si religia nu sunt perfecte,au activitate permanenta tot timpul cat exista lumea.

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s