INTOLERANȚE

Există niște teme pe care nu se poate discuta cu mine. Fac combustie spontană și pârjolesc și totul în jur. Teme care mă copleșesc de revoltă, teme unde nu văd nuanțe, nu am răbdare, nu găsesc circumstanțe atenuante, devin agresivă și mai ales nu uit și nu iert niciodată dacă ai comis „păcatul să pledezi pentru ele.

9 bis 4

Bunăoară, ar fi așa:

1. Războiul și violența -din alte motive decât ca formă de autoapărare sau răspuns, PUNCTUAL, la atrocități diverse. Adică, tu, blondule cu ochi albaștri, sau țiganule, ai vrut să mă omori, mă apăr și te ucid. NU, tu blondule cu ochi albaștri, sau țiganule, ai vrut să mă omori și mă apăr omorând toți blonzii cu ochi albaștri și toți țiganii. Sau, mi-ai violat copilul, te violez cu furca și te omor. NU, mi-ai violat copilul și eu o violez pe mă-ta și o omor, și copiii copiilor mei îi violează și omoară pe copiii copiilor tăi. (Asta e, oricât m-aș strădui, recunosc, nu sunt chiar atât de pacifistă și înțeleaptă pe cât v-ați aștepta ori mi-aș dori -găsesc dorința de răzbunare cât se poate de umană, iar răzbunarea, foarte reconfortantă).

2. Cultivarea și alimentarea urii. Aici includ și rasisți, homofobi, ultra naționaliști, antisemiți, antirefugiați, antiDumnezeuloricuialtcuivadecâtallor -în general toți ăștia de o ard rasă superioară, sau dau ei definiția normalității în lume.

3. Agresarea femeilor -fizică (lovire/viol) sau „doar verbală. Dacă aud vreunul încercând să găsească circumstanțe atenuante involuațior impotenți care practică asta (fata l-a provocat, oricum era cam dubioasă/ușuratică/se prostitua/era o nemernică = și-a meritat-o) mi se umflă instantaneu jugulara, înainte de a articula vreun cuvânt.

4. Agresarea copiilor -nu pot dezvolta asta, că risc să-mi pocnească malformația arterio-venoasă din cap (e valabil și pentru agresarea bătrânilor, animalelor, sau a oricărei alte ființe care nu se poate apăra)

5. Condiționarea bunătății și a omeniei. Aici intră și condiționarea actului medical -oricât de prost ar fi plătit un medic, dacă e medic, va face tot ce îi stă în puteri pentru a vindeca și a salva vieți. Iar dacă situația e deasupra putințelor medicale, va fi om. Cel care procedează altcumva, nu e medic. E doar un mercenar, drept urmare nu are ce căuta în această meserie. Da, știu că în fapt, toate clinicile private condiționează actul medical, că industria farmaceutică funcționează tot în acest registru, știu. Știu și că toate astea se întâmplă pentru că natura umană e bolnavă de lăcomie. Dar mai știu că a fi medic presupune, dincolo de orice pregătire, respect și dragoste pentru om, pentru viață, nu calcule de înavuțire. La fel și a fi dascăl. De aceea, consider că aceste meserii sunt pentru hărăziți, nu pentru oricine. Meserii cu care nu te joci, în care nu poți fi mai puțin talentat, mai puțin implicat, nu poți fi lipsit de chef și mai ales nu-ți mai aparții. Preoții, scriitorii, actorii, dansatorii, muzicienii, artiștii de tot felul, niște hărăziți și ei, pot eșua -eșecul lor îi implică doar pe ei, își sunt tributari doar lor. Eșecul unui medic, al unui dascăl implică însă drame dincolo de destinul lor, drame ireversibile, care nu pot fi contorizate. Din păcate, peste tot în lume nu doar la noi, prea mulți aleg să se facă medici sau dascăli, fără a fi Aleși, transformându-se pe ei și aceste meserii, poate cele mai sfinte și mai nobile de pe lume, în tarabe unde-și negociază sufletele. Iar asta e profund greșit și catastrofal pe termen lung, pentru omul din om. O civilizație în care trebuie să plătești pentru bunăvoința celui ce a ales că menirea lui pe lume e să vindece, să aducă alinare, ori să crească oameni și caractere, e o civilizație ratată până la măduvă.

Temele astea implică desigur niște tipologii umane care le îmbrățișează și le susțin.

Poate să fie iubirea vieții mele, cel mai deștept, cel mai frumos, cel mai irepetabil, poate să fie, ferească Dumnezeu, copilul meu! (n-are cum, că e crescut de mine, deci exclus, dar ca să înțelegeți dimensiunile importanței). Dacă pledează pentru aceste teme, dacă încearcă să le găsească justificări și nuanțe, înseamnă că e cumplit și cel mai probabil iremediabil de defect și-i zbor capul de pe umeri, după care dispare din sufletul meu. Puf! Pur și simplu nu mai există, oricâte alte motive aș avea să-l prețuiesc/admir/respect/iubesc.

Poate să fie mama, poate să fie poleit în aur și diamante, tatăl copiilor mei, Isus Hristos, să-mi fi salvat cândva viața. Nu mai există. Punct.

Pentru că aceste teme dau în vileag lipsa calității umane și a inteligenței emoționale. Și nimic pe lume nu-mi repugnă mai tare, nu este în mai mare antiteză cu teza care sunt.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s