ÎN NUMELE TATĂLUI
– Mami, de ce ești tristă? Uite, copacii au înflorit, iarba e verde! E o zi așa frumoasă!
– Foarte frumoasă, puiul meu.
– Și oamenii, mami, oamenii! Sunt minunați! Mi-au pus fundă roșie, mă iau în brațe, mă mângâie și mă pupă! Oamenii mă iubesc, mami!
– …
– Mamiii! Zâmbește!
– Zâmbesc, puiul meu, zâmbesc.
– Ba nu! Mami, tu plângi… De ce plângi, mami?
– De ziua asta frumoasă. Și de cât te iubesc oamenii, puiul meu.
ȘI-AL FIULUI
– Mami, de ce te temi de oameni? Oamenii sunt lupi?
– Nu, puiul meu. Oamenii sunt doar proști.
– Deci proștii sunt la fel de periculoși ca lupii?
– Mult mai periculoși.
– De ce?
– Pentru că ucid fără să le fie foame.
ȘI-AL SFÂNTULUI DUH
– De ce trebuie să plec, mami?
– Așa vrea Dumnezeul lor, puiul meu.
– Al cui?!
– Dumnezeul boierilor.
– Și al nostru, al mieilor?
– Nu există.
– Și ce-o să se întâmple cu mine? O să mă mănânce?
– O să-și mănânce sufletele, puiul meu.
POFTĂ BUNĂ
(text scris în 2015)
noradinca.wordpress.com 