NAFTALINE -POVESTEA UNEI FLORI GALBENE

A fost odată ca niciodată, o floare galbenă, într-un ghiveci. Locuia pe un pervaz. Aproape liberă -rouă, raze, ploi, vânt şi două mâini frumoase îngrijeau de ea. Avea o viaţă bună. Cel mai mult o bucurau însă zilele când o vizita Păpădia, prietena ei bună şi nebună. Păpădia râdea mult, vorbea mult, şi o alinta şi mai mult! „Eşti foarte frumoasă! Te iubesc de nu mai pot!” Apoi îi săruta floricelele galbene, şi îi cânta.

O dată i-a şi dansat! A luat-o și pe ea pe sus, cu tot cu ghiveci, a învârtit-o prin aerul auriu al după-amiezei,  apoi şi-a lipit de petalele ei obrazul mirosind a ciocolată şi i-a şoptit: „N-o să te uit niciodată. Să nu mă uiţi nici tu, auzi?!”. N-o mai văzuse atât de serioasă şi i s-au părut ciudate aceste vorbe, mai ales că din ochii Păpădiei se rostogoleau picături de rouă, calde.

buna dimineata 79

„Ce-i asta?” a întrebat-o, în timp ce petalele-i minuscule, galbene, gustau curioase din roua nouă, nemaîntâlnită până atunci. „E dragoste!” îi răspunse Păpădia, şi un zâmbet îi lumină ochii trişti.

Aceea avea sa fie ultima lor întâlnire. Îşi aminteşte că în timp ce o privea plecând, un gând îngrozitor i-a înfiorat petalele delicate: „Și dacă nu se mai întoarce?! Dar s-a scuturat repede de el şi a aşteptat-o. În fiecare zi a aşteptat-o. Când uşa se deschidea, îşi întindea emoţionată floricelele galbene, s-o întâmpine. Nu era ea.

După un timp, a înţeles că n-o va mai revedea. Dorul îi ruginea galbenul din petale.

Într-o zi şi mâinile cele frumoase care o îngrijeau au plecat şi nu s-au mai intors. Prizonieră într-un ghiveci, pe un pervaz, floarea galbenă a căzut într-un somn adânc.

buna dimineata 34

„N-o să te uit niciodată” auzea prin vis. „Să nu mă uiţi nici tu, auzi?!”… Nu, nu o uitase. Cum ar fi putut?! Mirosul de rouă caldă și ciocolată îi învelea singurătatea.

papadie 5

Acum e liberă. Liberă să plece cu vântul. Liberă să viseze. Liberă să moară.

Orice va alege, un singur lucru va lua cu ea: mirosul de rouă caldă şi ciocolată. Mirosul dragostei.

7 bis 11

*Naftaline = scrisuri care apără poveștile, de uitare

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s