CAPUL PLECAT SABIA NU-L TAIE (?)

Amprenta, probabil cea mai oribilă, pe care o lasă după 27 de ani în conştiinţa noastră aceste mafii -pe care le-am hrănit cu votul nostru, ori le-am girat cu letargia noastră- ajunse adevărate caracatiţe cu tentaculele adânc înfipte în toate structurile, prin toată temelia ţării, e teama. Teama că aici e posibil orice, oricât. Orice abuz, oricât de mult tupeu, oricât de multă hoţie, oricât de multe umiliri, orice aberaţie.

Incredibil de mulţi oameni se tem.

Cunoscuţi de-ai mei, mai bătrâni decât mine sau mult mai tineri, se tem, de exemplu, pentru Tolontan şi echipa lui -să nu fie închişi, să nu fie compromişi, să nu dea o maşină peste ei. Se tem pentru toţi cei care au curajul să sape după adevăr şi să-l arate lumii.

Mama (!) mă imploră în fiecare zi să mă opresc din postările astea şi să nu mai vorbesc lucrurile astea cu nimeni, să am grijă, că nu se ştie niciodată -”tu nu ştii, tu n-ai trăit să-ţi fie frică şi de umbra ta, tu nu ştii de ce sunt în stare ăştia”. Acum, de când au câştigat alegerile, cred că nu mai doarme noaptea de grija mea. Iar mie mi se pare ridicol -deşi pentru generaţia ei e explicabil.  (E drept că de copil am manifestat defecţiuni grave ale instinctului de conservare -de la aruncatul de pe casă, să plec cu rândunelele în ţările calde, până la a mă pupa-n bot cu nişte pantere negre şi nişte tigri, în menajeria unui circ. Îmi este foarte clar, aşadar, demult, că n-am stofă de supravieţuitor)

Astăzi mi se pune deseori diagnosticul de „naivă”, „inconştientă”, „blondă”, sau „e nebună, săraca”. Nu mă deranjează. În niciun caz, nu mai mult decât să aud ”nu poţi să ştii cu nenorociţii ăştia cum ne monitorizează, care-s jocurile şi ne trezim fără job”.

(Prea) mulţi oameni -tineri!- se tem. Preventiv, aproape organic, fără niciun motiv întemeiat, fără vreo experienţă care să le justifice teama. Se tem să fie vocali în faţa unei nedreptăţi, se tem să amendeze impostura şi lichelele de lângă ei, se tem să apere principii fundamentale. Până când încetează să le mai aibă.

Se tem până şi să dea share sau like sau să comenteze la articole-investigaţii pentru care autorii sacrifică mult timp din viaţa lor, liniştea lor, somnul mamelor lor!,  îşi pun siguranţa şi poate chiar libertatea la bătaie.

Pentru şi mai mulţi e şi mai simplu –„de ce să-mi bat capul, nu mai bine-mi văd de treaba mea?!”

Cum adică treaba mea? Asta-i treaba mea? Să fiu un sclav umil, docil, cu capul plecat, să nu ridic privirea din pătrăţica mea, să-mi pese doar de ea? Despre asta este viaţa noast, a sclavilor? Doar atât?! Nici o evoluţie, nici o revoluţie, nicio dâră a trecerii noastre?

Dacă toţi sclavii ar fi fost aşa, vă puteţi imagina cum ar fi arătat vieţile noastre, omenirea cu totul, astăzi? Câte din libertăţile de care beneficiem azi, n-ar fi existat?

Mulţi sclavi au pătimit şi şi-au sacrificat viaţa pentru libertăţile astea pe care noi le primim de-a gata şi prea des le ignorăm, considerând pesemne că ni se cuvin şi că sunt veşnice.

Nu sunt.

Şi nici nu se apără cu capul plecat în pătrăţica noastră.

P.S. „Capul plecat sabia nu-l taie” ? Aşa o fi.

Dar se pişă toţi pe el. Iar asta e puterea lor.

 

 

 

Advertisements

One thought on “CAPUL PLECAT SABIA NU-L TAIE (?)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s