SHHH

Eu nu știu dacă domnul Ovidiu Popescu este un om bun sau un om rău, un părinte bun sau un părinte rău, un profesionist sau un imbecil iresponsabil.

Nu știu dacă performanțele lui Dor Popescu sunt rodul unei mari pasiuni pentru munte – moștenită genetic, sau deprinsă în familie, iar nu știu- sau al unui orgoliu patern inconștient.

Nu știu de ce cei cinci alpiniști profesioniști, printre care și doi minori, au ieșit pe munte ieri, pe un vânt de 100 km/h și risc de avalanșă 5 din 5. Poate pentru că antrenamentul unui alpinist profesionist, care se pregătește pentru unele dintre cele mai grele competiții din lume, e musai să includă și cele mai vitrege condiții de vreme? Nu știu.

Nu știu de ce au ales drumul cel mai riscant, nu știu ce discuții au avut loc, dacă au avut loc -poate aveau la activ zeci de drumeții similare, poate asta era o rutină pentru ei. Nu sunt alpinist, nu am fost acolo cu ei. Nu știu.

Și nici voi nu știți.

Dar sunt părinte. Și știu sigur că dl Popescu e un tată care care-și iubește copiii -pentru că și-a dorit nu doar ce e mai bun pentru fetele lui, ca orice părinte, ci un destin măreț pentru ele. Și mai știu că un astfel de părinte, oricât de nebun, oricât de dornic să se împopoțoneze cu trofeele copilului, nu și-ar duce conștient copilul la moarte.

Noi, părinții obișnuiți, de copii obișnuiți, nu vom putea, oricât ne-am strădui, să înțelegem cum funcționează mintea și sufletul unui părinte ca dl Popescu, unui copil ca Dor. Nici chiar acei dintre noi care am făcut cândva sport de performanță. Pentru că alpinismul este un sport extrem. Este un sport în care se moare. Des. Iar cei care îl practică sunt perfect conștienți de asta. Chiar și la 13 ani. Altundeva decât în spaimele voastre personale, Dor v-a părut vreodată un copil nefericit?

Ar trebui interzis alpinismul de performanță copiilor până-n 18 ani? Să fim serioși, nu există performanță în sport început la 18 ani.

Și de ce adică am fi noi părinți mai buni decât Popescu?! De ce am fi mai responsabili pentru că ne căcăm pe noi de frică și când ne iese copilul (de 14 ani!) afară singur cu bicicleta? Sau pentru că preferăm să ne ținem odraslele „în siguranță” lângă noi, cu nasul în tv,  telefon, tabletă, cărți?

Nu sunt oare și acestea -mai ales acestea- forme de egoism, influențe nefaste în destinul copilului nostru? Și oare fricile noastre nu sunt de fapt comoditățile noastre? Opțiunea noastră pentru „mai bine un copil mediocru și sănătos și viu”, nu e cumva mai mult pentru liniștea noastră decât pentru binele lui? Nu e felul nostru de a ne condamna copiii la destine mediocre, de a le rata șansa la strălucire?

Și dacă pentru copil e mai important să doboare recorduri decât să moară de bătrânețe? Dacă riscul, adrenalina îl fac pe el fericit? Dacă doar așa și nu altfel se simte el viu?

Nu știu. Dar mă întreb.

V-ați pus vreo secundă problema că poate Dor, în scurta ei viață, a trăit cu mult mai intens decât mulți dintre cei care decretați azi că e mai important să trăiești 100 de ani, fie ei și neîmpliniți, nefericiți, plictisitori, fără vreo dâră de sens sau de frumusețe?

Sau că oricât ați da voi acum într-un tată zdrobit -care da, undeva a făcut o greșeală fatală,  poate chiar totul a fost greșit- și oricâte instanțe omenești l-ar condamna la oricât de grele pedepse, toate sunt pistol cu apă pe lângă pedeapsa pe care deja o îndură, și la care e condamnat pentru tot restul zilelor lui din viața aceasta -dorul de Dor?

Și chiar nu putem păstra nici o zi de tăcere? O nenorocită de zi de tăcere nu putem da răgaz unor părinți să-și plângă copiii?

Și dacă nu pentru ei, măcar pentru copii?

Putem, vă rog, un pic de decență?

da 22

Advertisements

15 thoughts on “SHHH

  1. Respect pt îndeplinirea dificilei operatiuni (din toate punctele de vedere), tuturor celor implicați!

    Un gând bun celor care își conduc copiii pe ultimul drum.

    Celor 2 copilași frumoși: drum lin, in ultima voastră ascensiune, cea finala…

    Cu cei 2 n-o sa ne mai putem întâlni pe cărări montane, din păcate. Dar dacă știi sa asculti, ii pomenește apa de izvor, ii plânge stânca golașă, ii murmura codrul in bătaia vântului, ii șuieră viscolul pe creste.

    RIP.

    Liked by 1 person

  2. Nu putem pastra un moment de tacere ca din asta ne hranim. Din scandal, din implinirea simtita cand il arati pe unul cu degetul si ii scuipi o eticheta pe frunte, scenariu in care bineinteles tu esti mai destept si mai bun decat loserul ala. Mi se pare abominabil sa citesc ineptii si scenarite in care datul cu parerea e mai ceva ca sportul de performanta. “nu cred ca fata a vrut sa faca asta, a obligat-o tatal ei”/”ti se pare fericita in poza asta?”/”nu era sportiv de performanta era un copil” samd. E scabros sa faci asemenea acuzatii la care biata fata nj poate sa iti rada in nas, cum ar trebui. Or fi vinovati ca au ignorat avertismentele, dar de aici si.pana la a-l face invidios pe Spielberg sau la a te pune sa te joci de-a Profiler-ul e cale lunga.

    Liked by 1 person

  3. Nu e un pic contraintuitiv sa va luati de cei care au o parere diferita apoi sa spuneti ca vreti decenta si sa tacem din gura? Daca voiai decenta taceai si tu din gura.

    Like

    1. Fara suparare, sunteti sigur ca la articolul asta ati vrut sa comentati? Daca da, va raspund cu o intrebare, la care as dori sa-mi raspundeti punctual, cu citat, daca doriti sa purtam un dialog. Unde anume in aceste text gasiti vreo jignire adusa familiilor copiilor morti, ori macar vreo parere despre cine s-ar putea face responsabil de aceasta tragedie? P.S. Daaca insa prin decenta dvs intelegeti sa tac in fata otrepelor care la nici o ora dupa aflarea vestii scriau PE PAGINA LUI DOR “Face si taticu’ acuma un pic de parnaie?!” sau “criminalilor, n-ati stiut decat sa faceti bani pe spinarea copiilor pana i-ati ucis”, ei bine, nu, “arta” acestei decente nu o detin si nici nu mi-o doresc. P.P.S. “Contraintuitiv” nu exista.

      Like

  4. Valoare : ce inseamna aceasta pentru Dvs.? Care este motivatia care inclina balanta intr-o directie sau alta? Cand va uitati in jurul Dvs., doriti sa faceti parte din ea sau va doriti un destin diferit? Acceptati sau nu directia pe care o are societatea, dar definitia umanitatii? Urmam concepte similare sau diferite? Pretuim rezultatele sau metoda, beneficiile sau invatamintele? Eu stiu sau nu?

    Like

    1. Acesta nu este un comentariu, este un interogatoriu. Ok. Ca sa dam un bun exemplu de putere a buna-vointei si a dialogului civilizat, voi incerca sa va raspund -punctual, ca nu reusesc sa gasesc un numitor comun al intrebarilor dvs. 1. Valoarea -presupun ca va referiti la cea umana- se traduce in dictionarul meu prin verticalitate, bun-simt elementar si inteligenta emotionala. 2. Nu stiu care este motivatia care inclina balanta (alegerilor ori judecatilor mele) Posibil sa fie mai multe motivatii, si sa isi aiba radacinile in educatie si/sau in fibra umana cu care venim fiecare pe lume. 3. Nu inteleg intrebarea -sa fac parte din ea, din ce? Din jurul meu? Lumea din jurul meu? Lumea din jurul meu e foarte diferita. Iar eu imi doresc sa fac parte fix din partea in care ma aflu. 4. Imi place sau nu, cata vreme nu m-am retras in munti, intr-o pestera, sa ma hranesc cu radacini, sunt nevoita sa accept directia pe care o imprima societatea. Definitia umanitatii este batuta in cuie, nu e negociabila si deci nu este dependenta de parera noastra despre ea, slava Domnului, asa ca nu inteleg nici intrebarea asta. 5. Concepte? Va referiti la moduri de viata/principii? Desigur, suntem diferiti si e minunat ca e asa si ca reusim sa traim in armonie unii cu altii oricat am fi de difetiti -e drept, si esuam de multe ori, din ce in ce mai des in utlima vreme, dar important e cat inca ne propunem, cat ne raportam la armonia asta. 6. Pretuim rezultatele, atata vreme cat metodele sunt umane. Si nu, beneficiile nu exclud invatamintele ( si nici viceversa), deci le putem pretui fara grija pe ambele. 7. Asta numai dvs stiti.

      Like

  5. Bravo, mi-a placut articolul tau. Mi-a placut pentru ca astazi cand i-am dat sotiei mele un articol care povestea despre (si il critica) pe dl Popescu, i-am spus: “doamne ce tragedie. Cu juma’ de gura il critic, dar cu juma’ de gura il inteleg pe tatal ala”. Si cand m-a intrebat :”cum poti sa-l intelegi?” nu am reusit sa imi gasesc gandurile ca sa argumentez. Tu ai reusit sa o faci pentru mine.

    Dar il inteleg pentru ca avem si noi o fetita de 11 luni si eu sunt la randul meu un om care si-a asumat la viata lui multe riscuri in multe sporturi extreme. Sigur nu o sa o iau pe munti la nivelul ala, doamne fereste, pentru ca in primul rand ala e un risc pe care nu mi l-as asuma nici pentru mine. Dar am o mare dilema in legatura cu a o lasa (sau incuraja) sa practice alte sporturi periculoase care mie mi-au placut si care m-au facut ceea ce sunt astazi. Si stiu ca daca as lasa-o as fi considerat inconstient. Dar daca nu, as m-as considera incomplet. Ca tata.

    Deci nu stiu, e greu. E groaznic ca parinte sa fi in situatia de a realiza ca actiunea ta a dus la asa ceva. Indiferent ca e alpinism extrem, o manevra gresita in trafic sau o folie de medicamente uitata la indemana copilului. Toate sunt drame, toate sunt tragedii.

    Liked by 1 person

  6. Doar un singur lucru vreau sa adaug daca imi permiti. La afirmatia ca performanta nu se incepe dupa 18 ani [in multe alte sporturi ai dreptate] . Horia Colibasanu a inceput la 21 de ani deci la 3 dupa 18 ani. Si este cel mai mare alpinist roman din toate timpurile. Cu 7 reusite pe cei 14 optimari ai lumi [inclusiv K2 si Anapurna cei mai mortali munti de pe planeta]. Toate astea fara oxigen si serpasi. Everest nu l-a reusit datorita aglomeratiei infernale si a agentiilor de alpinism care urca 600 de oamenii nepregatiti pe munte. Alpinismul este un sport de decizie de risc intre viata si moarte, asta contesta profesionisti. Ei nu au avut decizia asta. Tatal lui Dor a urcat de fiecare data cu ea el a luat toate deciziile cand au escaladat tot ce au escaladat. Dumnezeu sa ii odihneasca.

    Liked by 2 people

    1. Multumesc pentru lamuriri. Orice comentariu, in cunostinta de cauza, e bine venit. Totusi, intreb, performerii de maine nu vor fi in competitie cu cei care astazi incep de la 8-10 ani? Cred ca aici isi afla cauzele toata buba. In recordul de varsta. Nici macar nu e sportiva treaba asta. Pur si simplu sa nu mai existe asa ceva. Sa fie interzis. Sa existe competitii pentru juniori, ca in orice alt sport, adaptate pe grupe de varsta, cu obligativitatea echipamentului adecvat,, cu control strict care sa nu permita nici o exceptie. Cata vreme va fi permis/intretinut recordul de varsta, vor exista familii Popescu care se vor avanta in riscuri nebunesti si uneori isi vor pierde copiii.

      Like

  7. Sincer nu cred ca e posibil sa interzici copiilor sub 18 ani sa urce pe munte in conditi bune , mai putin bune, foarte proaste etc. Dar cand ai plan de expeditie pe varfuri de peste 7000 de metri [Lenin 7134m era urmatoarea expeditie majora] vreme ideala fara risc nu exista la asemenea inaltime. Nu exista asa ceva la varfuri de peste 7000 de metri.
    Cine ia decizia ce risc ne asumam?? Urcam mai departe sau coboram? Raspuns corect, domnul Popescu. De aici vine imoralitatea parintiilor care isi urca copii minori la inaltime, la fel cum explica cei mai mari alpinisiti ai planetei legitimati la Alpine Club UK [cel mia vechi club de alpinism din lume]. Cum ziceam si in postul anterior alpinismul e un sport de decizie si de risc. Ce risc esti dispus sa iti asumi. Cand ei au plecat la antrenament pe Retezat pe conditi grele a fost cu un scop, acela de a se antrena in conditi apropiate de ce or sa gaseasca 100% la 7000 de m. Antrenamentul din punct de vedere profesionist era ce trebuie, ce ai nevoie. Dar cel mai probabil grupul de 51 de persoane cu care s-au intalnit, aflat in fata lor mergea incet fata de ritmul lor. Asta facea ca antrenamentul sa nu fie la un nivel foarte ridicat adica la 110% din ce pot ei ca sa creasca in ritm mai mult. Ei au avut un plan si au mers foarte bine pe creasta muntelui unde pericolul ca avalansa sa te surprinda practic e 0. Dar in momentul in care [eu si multi alti credem ca asta s-a intamplat] domnul Popescu a decis sa ii depaseasca[grupul de 51] sa mareasca ritmul ca antrenamentul sa ii intareasca a luat o decizie si si-a asumat un risc de a-i depasi pe sub creasta muntelui.[Salvamontisti care declara ca nu au stiut sa mearga pe munte vorbesc aberatii, Ovidiu Popescu impreuna cu grupul lor stiau foarte bine cum sa mearga pe munte.]
    Chiar daca poate Dor, Erik, tatal lui Erik si ceilalti l-au sustinut in aceasta decizie el ca liderul grupului avea decizia finala, ceea ce il face raspunzator la cele intamplate.

    Liked by 2 people

  8. In legatura cu concursurile de escalada. Ele exista la noi in tara si pentru juniori si pentru adulti. Dor era chiar campioana. Dar acele concursuri se organizeaza intrun mediu foarte sigur , sali de escaladat sau pereti de escaladat si cam asta e. Concursuri de urcat munti de 7000 de m nu exista pe nici un segment de varsta pentru ca nu se poate organiza concurs intrun mediu cu risc ridicat in care omul nu poate sa influenteze mediul inconjurator si natura. De ce riscau si escaladau munti de 7000 de metri asta este alta intrebare la care nu stiu sa raspund.

    Liked by 1 person

  9. M-am exprimat gresit. De ce risca domnul Popescu sa isi urce copilul de 13 ani minor pe munti de 7000 de m este alta intrebare. Alpinisti urca pentru ca asta e provacarea esti tu vs muntele. Senzatia si adrenalina pe care o simti sunt speciale si unice. Dar si muntele cere tribut cateo data. E o decizie asupra propriei tale vieti. Si nimeni nu poate spune ca la 13 ani gandea mult mai bine si mai responsabil ca la 20. Chiar daca Dor si Erik gandeaua la 13 ani ca la 20 poate la 20 gandeau ca la 30. Experienta vietii vine odata cu varsta incontestabil.

    Liked by 2 people

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s